Sebastian Vettel mai are nevoie doar de un punct în ultimele cinci etape ale Formulei 1 pentru a deveni dublu campion mondial. Germanul a urcat vertiginos şi în topul câştigurilor, pilotul de 24 de ani obţinând în 2011 aproape dublu faţă de anul trecut, când a încasat în jur de 11 milioane de dolari.
Plecat de la un contract în jurul a 3,5 milioane de dolari pe sezon, dar cu bonusuri substanţiale de obiective, Sebastian Vettel a urcat vertiginos şi în ierarhia piloţilor cel mai bine plătiţi din lume. Podiumul acaparat de Fernando Alonso, Michael Schumacher ori Lewis Hamilton părea inaccesibil unui alt pilot, numai că germanul a început să-şi impună punctul de vedere şi la bani, aşa cum o face şi pe pistă. Cotidianul german Bild a prezentat defalcat cum a ajuns Vettel deja la 21 de milioane de dolari, sumă care poate să mai crească până spre finalul sezonului.
Pentru titlul mondial, pe care numai printr-o minune mai poate să-l piardă, Sebastian şi-a asigurat deja un premiu de 8 milioane de dolari, plus încă două bonus pentru faptul că este al doilea consecutiv. Apoi, pentru fiecare victorie, numărul unu mondial este răsplătit cu 675.000 de dolari, astfel că pentru nouă succese adunate până în prezent a strâns peste 6 milioane de dolari. Red Bull îl plăteşte pe Vettel şi pentru fiecare podium în parte, cu câte 337.000 de dolari. În total, urmaşul lui Schumacher a obţinut în 2011 câştiguri de aproximativ 21 de milioane de dolari, cam cât castiga şi Hamilton la McLaren. Numai că Vettel poate să-şi mai adauge alte trei milioane de dolari dacă va continua să câştige etapele rămase de disputat până la final.
sursa:www.prosport.ro
luni, 31 octombrie 2011
România ratează calificarea la Euro-2012, după 2-2 cu Belarus
Reprezentativa de fotbal a României a ratat calificarea la Campionatul European din 2012, după ce a terminat la egalitate, scor 2-2 (1-1), meciul disputat, vineri seară, pe Arena Naţională, în faţa Belarusului, în penultima etapă a grupei D a preliminariilor competiţiei europene.
România a ratat calificarea obţinând doar o remiză în meciul cu Belarus, în timp ce una dintre contracandidatele la calificare, selecţionata Bosniei-Herţegovina, a învins, vineri, pe teren propriu, cu 5-0 (4-0), naţionala Luxemburgului, şi a acumulat 19 puncte în 9 meciuri, cu 6 mai multe decât România, care ocupă poziţia a treia în grupa D a preliminariilor.
În celălalt meci programat în această seară, Franţa, locul 2 în grupă cu 17 puncte, conduce, pe teren propriu, cu scorul 3-0, selecţionata Albaniei, în minutul 72.
În meciul de pe Arena Naţională, golurile echipei României au fost marcate de Mutu ’18, ’51 (penalti), în timp ce pentru Belarus au punctat Kirilenko ’45 şi Dragun ’82.
România a deschis scorul în minutul 19, după ce Lucian Sânmărtean i-a centrat lui Gabriel Torje, care scăpat singur cu portarul i-a pasat lui Adrian Mutu, atacantul Cesenei împingând mingea în poarta goală. Adrian Mutu a devenit astfel primul jucător al echipei naţionale de fotbal a României care înscrie pe Arena Naţională.
În minutul 45, Moţi luftează o minge, iar Kornilenko profită şi scăpat singur cu Pantilimon, egalează situaţia pe tabelă.
Adrian Mutu îşi aduce România în avantaj, transformând în minutul 51 un penalti dictat de arbitru după un fault comis de Verhovţov asupra atacantului român.
Belarus stabileşte scorul final, 2-2, în minutul 82, după ce Rudik profită de o greşeală a lui Raţ şi pasează până la Dragun, care şutează pe lângă portarul Pantilimon.
România: Pantilimon – Măţel, Tamaş, Moţi, Raţ (Cociş ’69) – Lazăr, Bourceanu, Sânmărtean (Ad. Cristea ’29) – Torje, Marica (B.Stancu ’80), Mutu. Antrenor: Victor Piţurcă.
Belarus: Jevnov – Omelianciuk, Filipenko (Plaskonni ’19), Verhovţov, Bordacev (Veretilo ’89) – Kulchi, Dragun – Krivets (Rudik ’60), Kisliak, Nehaicik -Kornilenko. Antrenor: Bernd Stange.
Cartonaşe galbene: Raţ ’47, Moţi ’85 / Kornilenko ’23, Verhovţov ’51
Partida a fost arbitrată de o brigadă din Irlanda, condusă la centru de Alan Kelly, ajutat la cele două linii de Damien MacGraith şi Marc Douglas. Arbitru de rezervă a fost David Mckeon.
La meciul disputat pe Arena Naţională au asistat 30.000 de spectatori.
Un grup de aproximativ 30 de suporteri ai echipei Universitatea Craiova a protestat, vineri seară, pe Arena Naţională, faţă de excluderea formaţiei oltene din Liga I , ei aducând pe stadion un steag negru, în semn de doliu, şi scandând mai multe mesaje injurioase la adresa lui Mircea Sandu. Fanii olteni, îmbrăcaţi în tricouri negre, au scandat în prima repriză a meciului România – Belarus: “Ştiinţa nu moarte”, “Mitică la puşcărie” şi “Mircea Sandu eşti o mizerie”. În minutul 24 al partidei, grupul de suporteri, aflat la peluza Nord a stadionului, a fost evacuat de forţele de ordine.
După încheierea meciului, jucătorii echipei naţionalei au fost huiduiţi de fanii prezenţi, care au scandat doar numele fotbaliştilor Adrian Mutu şi Gabriel Torje.
La 11 octombrie, de la ora 22.00, reprezentativa condusă de Victor Piţurcă dispută ultimul meci din cadrul preliminariilor, în deplasare, în compania selecţionatei Albaniei.
sursa:www.mediafax.ro
România a ratat calificarea obţinând doar o remiză în meciul cu Belarus, în timp ce una dintre contracandidatele la calificare, selecţionata Bosniei-Herţegovina, a învins, vineri, pe teren propriu, cu 5-0 (4-0), naţionala Luxemburgului, şi a acumulat 19 puncte în 9 meciuri, cu 6 mai multe decât România, care ocupă poziţia a treia în grupa D a preliminariilor.
În celălalt meci programat în această seară, Franţa, locul 2 în grupă cu 17 puncte, conduce, pe teren propriu, cu scorul 3-0, selecţionata Albaniei, în minutul 72.
În meciul de pe Arena Naţională, golurile echipei României au fost marcate de Mutu ’18, ’51 (penalti), în timp ce pentru Belarus au punctat Kirilenko ’45 şi Dragun ’82.
România a deschis scorul în minutul 19, după ce Lucian Sânmărtean i-a centrat lui Gabriel Torje, care scăpat singur cu portarul i-a pasat lui Adrian Mutu, atacantul Cesenei împingând mingea în poarta goală. Adrian Mutu a devenit astfel primul jucător al echipei naţionale de fotbal a României care înscrie pe Arena Naţională.
În minutul 45, Moţi luftează o minge, iar Kornilenko profită şi scăpat singur cu Pantilimon, egalează situaţia pe tabelă.
Adrian Mutu îşi aduce România în avantaj, transformând în minutul 51 un penalti dictat de arbitru după un fault comis de Verhovţov asupra atacantului român.
Belarus stabileşte scorul final, 2-2, în minutul 82, după ce Rudik profită de o greşeală a lui Raţ şi pasează până la Dragun, care şutează pe lângă portarul Pantilimon.
România: Pantilimon – Măţel, Tamaş, Moţi, Raţ (Cociş ’69) – Lazăr, Bourceanu, Sânmărtean (Ad. Cristea ’29) – Torje, Marica (B.Stancu ’80), Mutu. Antrenor: Victor Piţurcă.
Belarus: Jevnov – Omelianciuk, Filipenko (Plaskonni ’19), Verhovţov, Bordacev (Veretilo ’89) – Kulchi, Dragun – Krivets (Rudik ’60), Kisliak, Nehaicik -Kornilenko. Antrenor: Bernd Stange.
Cartonaşe galbene: Raţ ’47, Moţi ’85 / Kornilenko ’23, Verhovţov ’51
Partida a fost arbitrată de o brigadă din Irlanda, condusă la centru de Alan Kelly, ajutat la cele două linii de Damien MacGraith şi Marc Douglas. Arbitru de rezervă a fost David Mckeon.
La meciul disputat pe Arena Naţională au asistat 30.000 de spectatori.
Un grup de aproximativ 30 de suporteri ai echipei Universitatea Craiova a protestat, vineri seară, pe Arena Naţională, faţă de excluderea formaţiei oltene din Liga I , ei aducând pe stadion un steag negru, în semn de doliu, şi scandând mai multe mesaje injurioase la adresa lui Mircea Sandu. Fanii olteni, îmbrăcaţi în tricouri negre, au scandat în prima repriză a meciului România – Belarus: “Ştiinţa nu moarte”, “Mitică la puşcărie” şi “Mircea Sandu eşti o mizerie”. În minutul 24 al partidei, grupul de suporteri, aflat la peluza Nord a stadionului, a fost evacuat de forţele de ordine.
După încheierea meciului, jucătorii echipei naţionalei au fost huiduiţi de fanii prezenţi, care au scandat doar numele fotbaliştilor Adrian Mutu şi Gabriel Torje.
La 11 octombrie, de la ora 22.00, reprezentativa condusă de Victor Piţurcă dispută ultimul meci din cadrul preliminariilor, în deplasare, în compania selecţionatei Albaniei.
sursa:www.mediafax.ro
România a remizat cu Albania, scor 1-1, şi a încheiat grupa D pe locul 3
Reprezentativa de fotbal a României a terminat la egalitate, scor 1-1 (0-1), meciul disputat, marţi, în deplasare, în compania selecţionatei Albaniei, în ultima etapă a grupei D de calificare la Campionatul European din 2012 şi încheie preliminariile pe locul trei.
Golul albanezilor a fost reuşit de Salihi ’24, în timp ce pentru România a punctat Luchin ’77.
Albania: Ujkani – Lila, Cana, Teli, Dallku – Bakaj (Hyka ’67), Salihi, Lala, Lilaj – Roshi (Muzaka ’77), Bogdani (Januzi ’46). Antrenor: Josip Kuze.
România: Lung – Luchin, Tamaş, Goian, Latovlevici – Nicoliţă (Torje ’63), Bourceanu, C. Lazăr (Bucur ’87) – Cociş, Marica (Stancu ’46), Mutu. Antrenor: Victor Piţurcă.
Cartonaşe galbene: Januzi ’75 / Nicoliţă ’56, Tamaş ’70
Meciul a fost întrerupt timp de două minute, începând din minutul 80, după ce fanii albanezi au aruncat mai multe torţe în teren, după golul marcat de Srdjan Luchin.
România a înregistrat în grupa D a preliminariilor Euro-2012 trei victorii (3-1 cu Luxemburg, acasă, 3-0 cu Bosnia-Herţegovina, acasă, şi 2-0 cu Luxemburg, în deplasare), cinci remize (1-1 cu Albania, acasă, 0-0 cu Belarus, în deplasare, 0-0 cu Franţa, pe teren propriu, 2-2 cu Belarus, acasă, şi 1-1 cu Albania, în deplasare) şi două înfrângeri (0-2 cu Franţa, în deplasare, şi 1-2 cu Bosnia-Herţegovina, în deplasare).
În celălalt meci al grupei desfăşurat marţi şi care va stabili primele două clasate, Bosnia-Herţegovina conduce la pauză reprezentativa Franţei cu scorul de 1-0.
România încheie grupa D a preliminariilor pe locul 3, cu 14 puncte, fiind urmată în clasament de Belarus (13 puncte), Albania (9 puncte) şi Luxemburg (4 puncte).
sursa:www.mediafax.ro
Golul albanezilor a fost reuşit de Salihi ’24, în timp ce pentru România a punctat Luchin ’77.
Albania: Ujkani – Lila, Cana, Teli, Dallku – Bakaj (Hyka ’67), Salihi, Lala, Lilaj – Roshi (Muzaka ’77), Bogdani (Januzi ’46). Antrenor: Josip Kuze.
România: Lung – Luchin, Tamaş, Goian, Latovlevici – Nicoliţă (Torje ’63), Bourceanu, C. Lazăr (Bucur ’87) – Cociş, Marica (Stancu ’46), Mutu. Antrenor: Victor Piţurcă.
Cartonaşe galbene: Januzi ’75 / Nicoliţă ’56, Tamaş ’70
Meciul a fost întrerupt timp de două minute, începând din minutul 80, după ce fanii albanezi au aruncat mai multe torţe în teren, după golul marcat de Srdjan Luchin.
România a înregistrat în grupa D a preliminariilor Euro-2012 trei victorii (3-1 cu Luxemburg, acasă, 3-0 cu Bosnia-Herţegovina, acasă, şi 2-0 cu Luxemburg, în deplasare), cinci remize (1-1 cu Albania, acasă, 0-0 cu Belarus, în deplasare, 0-0 cu Franţa, pe teren propriu, 2-2 cu Belarus, acasă, şi 1-1 cu Albania, în deplasare) şi două înfrângeri (0-2 cu Franţa, în deplasare, şi 1-2 cu Bosnia-Herţegovina, în deplasare).
În celălalt meci al grupei desfăşurat marţi şi care va stabili primele două clasate, Bosnia-Herţegovina conduce la pauză reprezentativa Franţei cu scorul de 1-0.
România încheie grupa D a preliminariilor pe locul 3, cu 14 puncte, fiind urmată în clasament de Belarus (13 puncte), Albania (9 puncte) şi Luxemburg (4 puncte).
sursa:www.mediafax.ro
Voinţa Sibiu – Concordia Chiajna, scor 1-0, în Liga I
Formaţia Voinţa Sibiu a învins, sâmbătă, pe teren propriu, cu scorul de 1-0 (1-0), echipa Concordia Chiajna, într-un meci din etapa a XI-a a Ligii I, în care centralul Marius Avram a eliminat un jucător de la gazde şi unul de la oaspeţi.
Unicul gol al partidei a fost înscris de Coman, în minutul 43, cu un şut din aproximativ 7 metri, după o centrare de pe partea dreaptă.
Concordia Chiajna a rămas în inferioritate numerică, în minutul 32, când Muzac a fost eliminat după ce a primit al doilea cartonaş galben, la un duel cu Beza.
În minutul 55, şi de la Voinţa Sibiu a fost eliminat un jucător, Iulian Popa, după al doilea cartonaş galben primit în urma unei intrări la un adversar.
Voinţa Sibiu: Dănălache – Forika, Tânc, Grigore – Maghici, Beza (Lungu ’80), Dâlbea, Tătar – I. Popa, I. Coman (I. Matei ’69), Nicola (Antohi ’50). Antrenor: Alexandru Pelici.
Concordia Chiajna: Gospodinov – P. Marin (Dumitrescu ’46), Mamele, Galiassi, Vitinha – Ad. Popa, Muzac, Stere (Mihalcea ’71), Pană – Bălţoi, V. Badea (Chiţu ’38). Antrenor: Laurenţiu Diniţă.
Cartonaşe galbene: I. Popa ’51, ’55, Dâlbea ’59 / Muzac ’27, ’32, Pană ’85
Cartonaşe roşii: I. Popa ’55 / Muzac ’32
Arbitri: Marius Avram (central) – Florin Păunescu, Ciprian Danşa (asistenţi) – Zoltan Erdei (rezervă)
Observatori: Vasile Curt, Romeo Pascu.
sursa:www.mediafax.ro
Unicul gol al partidei a fost înscris de Coman, în minutul 43, cu un şut din aproximativ 7 metri, după o centrare de pe partea dreaptă.
Concordia Chiajna a rămas în inferioritate numerică, în minutul 32, când Muzac a fost eliminat după ce a primit al doilea cartonaş galben, la un duel cu Beza.
În minutul 55, şi de la Voinţa Sibiu a fost eliminat un jucător, Iulian Popa, după al doilea cartonaş galben primit în urma unei intrări la un adversar.
Voinţa Sibiu: Dănălache – Forika, Tânc, Grigore – Maghici, Beza (Lungu ’80), Dâlbea, Tătar – I. Popa, I. Coman (I. Matei ’69), Nicola (Antohi ’50). Antrenor: Alexandru Pelici.
Concordia Chiajna: Gospodinov – P. Marin (Dumitrescu ’46), Mamele, Galiassi, Vitinha – Ad. Popa, Muzac, Stere (Mihalcea ’71), Pană – Bălţoi, V. Badea (Chiţu ’38). Antrenor: Laurenţiu Diniţă.
Cartonaşe galbene: I. Popa ’51, ’55, Dâlbea ’59 / Muzac ’27, ’32, Pană ’85
Cartonaşe roşii: I. Popa ’55 / Muzac ’32
Arbitri: Marius Avram (central) – Florin Păunescu, Ciprian Danşa (asistenţi) – Zoltan Erdei (rezervă)
Observatori: Vasile Curt, Romeo Pascu.
sursa:www.mediafax.ro
Poli Timişoara învinge Steaua, deţinătoarea Cupei, cu 2-0 şi se califică în sferturi
Deţinătoarea Cupei României, Steaua Bucureşti, a fost eliminată în optimile competiţiei, fiind învinsă, joi, în deplasare, cu scorul de 2-0 (1-0), de formaţia Politehnica Timişoara (Liga a II-a), care a acces astfel în sferturile de finală.
Golurile au fost marcate de Ricketts ’28 şi Goga ’51.
Poli Timişoara: Lepmets – Scutaru, Mera, Fl. Ilie, Sepsi – Curtean (Fl.Sandu ’81), Gorobsov, Poparadu, Chiş – Goga (Axente ’90+1), Ricketts (Popovici ’69). Antrenor: Valentin Velcea.
Steaua: Stanca – Mustaţă, Galamaz, Iliev, Latovlevici – Bourceanu, Răduţ (Rusescu ’46), Tănase, Bălan – Fl. Costea (Nikolici ’55), M. Costea (Roşu ’86). Antrenor: Ilie Stan.
Cartonaşe galbene: Scutaru ’23 / Fl. Costea ’30, Bourceanu ’62
Arbitri: Cristian Balaj – Eduard Dumitrescu, Miclos Nagy – Lucian Rusandu
Observatori: Cornel Sorescu, Alexandru Boc.
Înainte de start, jucătorii echipei Politehnica Timişoara au ieşit pe teren îmbrăcaţi în tricouri albe, cu chipul unui suporter al formaţiei, Ghiorghiu Palenici Daniel, decedat săptămâna trecută la 37 de ani, din cauza unui cancer. Pe tricouri era scris mesajul: “Pentru Daniel”. Suporterul respectiv a avut ca ultimă dorinţă să fie înmormântat într-un echipament al echipei timişorene, care i-a fost donat de club.
Jucătorii formaţiei Politehnica Timişoara au evoluat cu tricouri în culorile alb-negru, la fel cum se întâmpla în anul 1921. În acest an, Poli aniversează 90 de ani de înfiinţarea clubului.
La meciul disputat pe arena “Dan Păltinişanu” au asistat aproximativ 20.000 de spectatori.
Fanii timişoreni din Peluza Sud au afişat următoarele mesaje: “Timişoara vrea dreptate, dar cine să o dea? În meciul cel mai important, susţinem DNA”, “FRF – o glumă proastă, oglindă pentru societatea noastră”.
sursa:www.mediafax.ro
Golurile au fost marcate de Ricketts ’28 şi Goga ’51.
Poli Timişoara: Lepmets – Scutaru, Mera, Fl. Ilie, Sepsi – Curtean (Fl.Sandu ’81), Gorobsov, Poparadu, Chiş – Goga (Axente ’90+1), Ricketts (Popovici ’69). Antrenor: Valentin Velcea.
Steaua: Stanca – Mustaţă, Galamaz, Iliev, Latovlevici – Bourceanu, Răduţ (Rusescu ’46), Tănase, Bălan – Fl. Costea (Nikolici ’55), M. Costea (Roşu ’86). Antrenor: Ilie Stan.
Cartonaşe galbene: Scutaru ’23 / Fl. Costea ’30, Bourceanu ’62
Arbitri: Cristian Balaj – Eduard Dumitrescu, Miclos Nagy – Lucian Rusandu
Observatori: Cornel Sorescu, Alexandru Boc.
Înainte de start, jucătorii echipei Politehnica Timişoara au ieşit pe teren îmbrăcaţi în tricouri albe, cu chipul unui suporter al formaţiei, Ghiorghiu Palenici Daniel, decedat săptămâna trecută la 37 de ani, din cauza unui cancer. Pe tricouri era scris mesajul: “Pentru Daniel”. Suporterul respectiv a avut ca ultimă dorinţă să fie înmormântat într-un echipament al echipei timişorene, care i-a fost donat de club.
Jucătorii formaţiei Politehnica Timişoara au evoluat cu tricouri în culorile alb-negru, la fel cum se întâmpla în anul 1921. În acest an, Poli aniversează 90 de ani de înfiinţarea clubului.
La meciul disputat pe arena “Dan Păltinişanu” au asistat aproximativ 20.000 de spectatori.
Fanii timişoreni din Peluza Sud au afişat următoarele mesaje: “Timişoara vrea dreptate, dar cine să o dea? În meciul cel mai important, susţinem DNA”, “FRF – o glumă proastă, oglindă pentru societatea noastră”.
sursa:www.mediafax.ro
Golul ANULUI in Romania! Antal a calificat-o pe Otelul cu o SUPER FOARFECA dupa ce a ratat penalty! Rezumat Otelul 2-1 Targu Mures!
Liviu Antal a calificat campioana in sferturile Cupei Romaniei cu o reusita de senzatie! Golul sau poate candida cu usurinta la cel mai tare din acest sezon!
Dat afara din lot si pus pe lista de transferuri, Antal a reusit sa revina si sa devina eroul de la Galati. Acesta a ratat penalty la 1-1, insa a reusit sa marcheze din foarfeca la aceeasi faza! Meciul de la Galati a degenerat pe final iar arbitrul a dictat trei eliminari la fel ca in derby-ul Steaua – Rapid de pe National Arena.
Pentru Otelul au marcat Paraschiv ’51 si Antal ’87, iar pentru FCM Targu Mures a inscris Subotici ’81.
Otelul: Grahovac – Rapa, Sirghi, Perendija, S. Ilie – Neagu, Giurgiu – Iorga (Antal ’68), Viglianti (Pena ’83), Frunza – Paraschiv (Punosevac ’74). Antrenor: Dorinel Munteanu
FCM Targu Mures: Albut – Vagner, Nicu, Gugu, Szilagyi – Issa Ba – Goge (Fl. Dan ’46), Jamal (Didi ’62), Ilyes, Bumba (Celsinho ’77) – Subotici. Antrenor: Tibor Selymes
Cartonase galbene: Rapa ’53, Frunza ’45, Sirghi ’90, Neagu ’90+2, ’90+3 / Ilyes ’18, Fl. Dan ’56
Cartonase rosii: Neagu ’90+3 / Szilagyi ’86, Celsinho ’90+3
Dupa meci, Antal era fericit ca a reusit sa-si califice echipa in sferturile Cupei. “A fost un simplu gol, care a dus mai departe echipa in Cupa Romaniei. Chiar daca am ratat, e bine ca s-a terminat cu bine. Nu conta cine marcheaza. Orice echipa care cade cu noi mai departe este valoroasa, nu mai sunt echipe mici. Nu am avut nici o presimtire ca voi da gol, e bine ca am facut-o”, a declarat Antal la DolceSport.
Antal n-a fost insa ales omul meciului, ci Paraschiv, cel care a deschis scorul cu Targu Mures. “Ma bucur ca am fost ales omul meciului, ma asteptam sa fie un joc greu. Sper sa ajungem cat mai departe in Cupă, chiar daca fiecare meci este din ce in ce mai greu” a spus Paraschiv.
sursa:www.sport.ro
Dat afara din lot si pus pe lista de transferuri, Antal a reusit sa revina si sa devina eroul de la Galati. Acesta a ratat penalty la 1-1, insa a reusit sa marcheze din foarfeca la aceeasi faza! Meciul de la Galati a degenerat pe final iar arbitrul a dictat trei eliminari la fel ca in derby-ul Steaua – Rapid de pe National Arena.
Pentru Otelul au marcat Paraschiv ’51 si Antal ’87, iar pentru FCM Targu Mures a inscris Subotici ’81.
Otelul: Grahovac – Rapa, Sirghi, Perendija, S. Ilie – Neagu, Giurgiu – Iorga (Antal ’68), Viglianti (Pena ’83), Frunza – Paraschiv (Punosevac ’74). Antrenor: Dorinel Munteanu
FCM Targu Mures: Albut – Vagner, Nicu, Gugu, Szilagyi – Issa Ba – Goge (Fl. Dan ’46), Jamal (Didi ’62), Ilyes, Bumba (Celsinho ’77) – Subotici. Antrenor: Tibor Selymes
Cartonase galbene: Rapa ’53, Frunza ’45, Sirghi ’90, Neagu ’90+2, ’90+3 / Ilyes ’18, Fl. Dan ’56
Cartonase rosii: Neagu ’90+3 / Szilagyi ’86, Celsinho ’90+3
Dupa meci, Antal era fericit ca a reusit sa-si califice echipa in sferturile Cupei. “A fost un simplu gol, care a dus mai departe echipa in Cupa Romaniei. Chiar daca am ratat, e bine ca s-a terminat cu bine. Nu conta cine marcheaza. Orice echipa care cade cu noi mai departe este valoroasa, nu mai sunt echipe mici. Nu am avut nici o presimtire ca voi da gol, e bine ca am facut-o”, a declarat Antal la DolceSport.
Antal n-a fost insa ales omul meciului, ci Paraschiv, cel care a deschis scorul cu Targu Mures. “Ma bucur ca am fost ales omul meciului, ma asteptam sa fie un joc greu. Sper sa ajungem cat mai departe in Cupă, chiar daca fiecare meci este din ce in ce mai greu” a spus Paraschiv.
sursa:www.sport.ro
O afacere "ceva de speriat". Cum sa croiesti un business de 13 milioane de dolari, pe care sa-l cresti in preajma Halloween-ului
Niciun start-up nu merge conform planului, spun cei care au facut deja primii pasi in deschiderea unei afaceri pe cont propriu. Un astfel de exemplu il reprezint un business de retail online, nascut in Utah, SUA. Desi activitatea firmei era una concentrata strict pe partea tehnica, asociatii au stiut sa se reorienteze astfel incat dupa aproape 10 ani sa traga linie si sa constate: afaceri de peste 10 milioane de dolari.
Kate Maloney, originara din Utah, s-a gandit sa-si deschida o companie alaturi de mama, Kathleen si fratele sau, Matthew. Au infiintat astfel StaticAdvantage, o companie de software. Activitatea de baza a societatii a reprezentat insa doar imboldul a ceea ce urma sa devina start-up-ul lor: Costume Craze, un business de retail online.
In prezent, afacerea condusa de Kate se bazeaza pe comertul electronic de accesorii vestimentare (costume trasnite in mare parte) pentru copii, adulti ori animale de companie. Comert ce exceleaza in special in preajma sarbatorii de Halloween, dupa cum CEO-ul companiei declara.
Fondata in 2001, Costume Craze numara in prezent 30 de angajati, iar anul trecut a atins o cifra de afaceri de 13,2 milioane de dolari. Desi s-au vazut nevoiti sa recurga la restructurari de personal pentru a face fata schimbarilor pietei in ultimii ani de criza, managerii au reusit sa inregistreze profit pentru al treilea an succesiv. Citi]i mai mult despre cum sa croiesti un business de 13 milioane de dolari, pe care sa-l cresti in preajma Halloween-ului pe www.incont.ro
Kate Maloney, originara din Utah, s-a gandit sa-si deschida o companie alaturi de mama, Kathleen si fratele sau, Matthew. Au infiintat astfel StaticAdvantage, o companie de software. Activitatea de baza a societatii a reprezentat insa doar imboldul a ceea ce urma sa devina start-up-ul lor: Costume Craze, un business de retail online.
In prezent, afacerea condusa de Kate se bazeaza pe comertul electronic de accesorii vestimentare (costume trasnite in mare parte) pentru copii, adulti ori animale de companie. Comert ce exceleaza in special in preajma sarbatorii de Halloween, dupa cum CEO-ul companiei declara.
Fondata in 2001, Costume Craze numara in prezent 30 de angajati, iar anul trecut a atins o cifra de afaceri de 13,2 milioane de dolari. Desi s-au vazut nevoiti sa recurga la restructurari de personal pentru a face fata schimbarilor pietei in ultimii ani de criza, managerii au reusit sa inregistreze profit pentru al treilea an succesiv. Citi]i mai mult despre cum sa croiesti un business de 13 milioane de dolari, pe care sa-l cresti in preajma Halloween-ului pe www.incont.ro
Profitul băncii britanice Barclays a crescut cu 7% în primele nouă luni, la 2,65 mld. lire sterline
Profitul băncii britanice Barclays a crescut cu 7% în primele nouă luni, de la 2,48 miliarde de lire sterline anul trecut la 2,65 miliarde de lire sterline (4,3 miliarde de dolari) în acest an, potrivit cotidianului Wall Street Journal.
Declinul veniturilor operaţiunilor de investment banking a amplificat, însă, temerile că banca ar putea avea dificultăţi în a-şi atinge ţintele de profit pe termen mai lung.
Rezultatul din primele nouă luni a fost influenţat de un câştig excepţional din reevaluarea datoriilor băncii, scrie Mediafax.
Veniturile Barclays Capital, principalul generator de profit al băncii, au scăzut cu 15%, la 2,25 miliarde de lire sterline, de la 2,65 miliarde de lire în urmă cu un an. Declinul a fost compensat de creşteri ale veniturilor operaţiunilor de retail bancar în Marea Britanie, Europa şi Africa, dar şi de nivelul mai redus al provizioanelor.
Profitul înainte de taxe a înregistrat o creştere de 19% la nouă luni, de la 4,27 miliarde de lire sterline la 5 miliarde de lire sterline.
Pentru trimestrul al treilea, Barclays a raportat un câştig înainte de taxe de 2,4 miliarde de lire sterline, comparativ cu 327 milioane de lire sterline în aceeaşi perioadă a anului trecut.
Declinul veniturilor operaţiunilor de investment banking a amplificat, însă, temerile că banca ar putea avea dificultăţi în a-şi atinge ţintele de profit pe termen mai lung.
Rezultatul din primele nouă luni a fost influenţat de un câştig excepţional din reevaluarea datoriilor băncii, scrie Mediafax.
Veniturile Barclays Capital, principalul generator de profit al băncii, au scăzut cu 15%, la 2,25 miliarde de lire sterline, de la 2,65 miliarde de lire în urmă cu un an. Declinul a fost compensat de creşteri ale veniturilor operaţiunilor de retail bancar în Marea Britanie, Europa şi Africa, dar şi de nivelul mai redus al provizioanelor.
Profitul înainte de taxe a înregistrat o creştere de 19% la nouă luni, de la 4,27 miliarde de lire sterline la 5 miliarde de lire sterline.
Pentru trimestrul al treilea, Barclays a raportat un câştig înainte de taxe de 2,4 miliarde de lire sterline, comparativ cu 327 milioane de lire sterline în aceeaşi perioadă a anului trecut.
BNR a anunţat un curs de referinţă în creştere, la 4,3243 lei
Moneda naţională s-a depreciat uşor în prima parte a sesiunii interbancare de luni, iar BNR a publicat un curs de referinţă cu 0,93 bani mai mare de 4,3243 lei/euro.
Banca centrală a anunţat vineri un curs de referinţă de 4,3150 lei/euro.
Leul a pierdut teren şi în raport cu moneda americană, iar referinţa a urcat cu 4,66 bani, de la 3,0423 lei/dolar la 3,0889 lei/dolar.
Pentru francul elveţian, paritatea se situează la 3,5448 lei/franc, cu 2,09 bani peste nivelul de vineri, de 3,5239 lei/franc, informează Mediafax.
Leul s-a tranzacţionat în jurul nivelului de 4,3250 lei/euro în prima jumătate a sesiunii, pe o piaţă liniştită, în linie cu valutele din regiune, care afişau de asemenea corecţii uşoare.
Primele schimburi au fost perfectate la 4,3250 - 4,3270 lei/euro, cu un ban peste nivelul de vineri, de 4,3155 - 4,3180 lei/euro.
Dobânzile afişate de băncile comerciale pentru plasamentele cu scadenţă la o zi au urcat de la 5,14 - 5,64% la 5,31 - 5,81%. Dobânzile afişate pentru sumele plasate pe termen de o săptămână au crescut de la 5,49 - 5,99% la 5,57 - 6,07%.
Banca centrală a anunţat vineri un curs de referinţă de 4,3150 lei/euro.
Leul a pierdut teren şi în raport cu moneda americană, iar referinţa a urcat cu 4,66 bani, de la 3,0423 lei/dolar la 3,0889 lei/dolar.
Pentru francul elveţian, paritatea se situează la 3,5448 lei/franc, cu 2,09 bani peste nivelul de vineri, de 3,5239 lei/franc, informează Mediafax.
Leul s-a tranzacţionat în jurul nivelului de 4,3250 lei/euro în prima jumătate a sesiunii, pe o piaţă liniştită, în linie cu valutele din regiune, care afişau de asemenea corecţii uşoare.
Primele schimburi au fost perfectate la 4,3250 - 4,3270 lei/euro, cu un ban peste nivelul de vineri, de 4,3155 - 4,3180 lei/euro.
Dobânzile afişate de băncile comerciale pentru plasamentele cu scadenţă la o zi au urcat de la 5,14 - 5,64% la 5,31 - 5,81%. Dobânzile afişate pentru sumele plasate pe termen de o săptămână au crescut de la 5,49 - 5,99% la 5,57 - 6,07%.
Raiffeisen are nevoie de 1,9 miliarde euro pentru a atinge pragul de solvabilitate de 9%. Volksbank - 1 miliard de euro
Raiffeisen Zentralbank Osterreich (RZB) are nevoie de 1,9 miliarde de euro pentru a respecta pragul de adecvare a capitalului de 9%, însă grupul consideră excesivă suma calculată de Autoritatea Bancară Europeană (ABE), în timp ce pentru Volksbank necesarul este de 972 milioane de euro.
"Necesarul de capital determinat de ABE pare a fi excesiv, inclusiv în comparaţie cu bănci din ţări asupra cărora impactul (crizei datoriilor - n.r.) este mai puternic, precum Germania sau Franţa. Băncile austriece ar avea un deficit de 2,9 miliarde de euro, în timp ce pentru Franţa şi Germania cifrele sunt de 8,8 miliarde de euro, respectiv 5,2 miliarde de euro", se arată într-un comunicat al grupului RZB.
Erste a anunţat, joi, un necesar de capital de 59 de milioane de euro pentru a respecta pragul de 9%.
SocGen are nevoie de 3,3 mld. euro pentru o solvabilitate de 9%, iar Millennium de 2,36 mld. euro
RZB este instituţia centrală a Raiffeisen Banking Group Austria, precum şi compania holding a RZB Group, care include Raiffeisen Bank International, prezentă şi în România.
Grupul nu are expunere pe datoria suverană a Greciei sau Irlandei şi doar o expunere redusă în Italia, Spania şi Portugalia. În plus, ABE nu a luat în calcul capital de 1 miliard de euro plasat de RZB la investitori privaţi. Banca va lua toate măsurile pentru a asigura respectarea noilor condiţii şi nu estimează, în prezent, că va avea nevoie de sprijin din partea statului, se arată în comunicat.
Pentru Volksbank, ABE a stabilit un necesar de 972 milioane de euro pentru a ajunge la o rată de adecvare a capitalului de 9%, însă suma nu este finală, întrucât nu au fost luate în calcul efetele unui proces de restructurare asupra capitalului, se arată într-un comunicat al Volksbank.
Grupul austriac a vândut divizia Volksbank International, activă în Europa Centrală şi de Est, băncii ruseşti Sberbank, iar tranzacţia a fost finalizată la începutul lunii septembrie. Acordul nu a inclus şi operaţiunile din România, care au rămas sub controlul grupului Volksbank.
Potrivit Autorităţii Bancare Europene, 70 de bănci europene, care au fost incluse în testele de stres din iulie, trebuie să-şi majoreze rata de adecvare a capitalului pentru a ajunge la un nivel de 9% până la jumătatea anului următor. Băncile ar avea nevoie în total de fonduri de 106 miliarde de euro. La testele de stres derulate în iunie, autoritatea europeană a folosit o rată minimă de adecvare a capitalului de 5%. Totodată, potrivit reglementărilor internaţionale Basel III, băncile ar trebui să ajungă la un nivel de 7% până în 2019.
"Necesarul de capital determinat de ABE pare a fi excesiv, inclusiv în comparaţie cu bănci din ţări asupra cărora impactul (crizei datoriilor - n.r.) este mai puternic, precum Germania sau Franţa. Băncile austriece ar avea un deficit de 2,9 miliarde de euro, în timp ce pentru Franţa şi Germania cifrele sunt de 8,8 miliarde de euro, respectiv 5,2 miliarde de euro", se arată într-un comunicat al grupului RZB.
Erste a anunţat, joi, un necesar de capital de 59 de milioane de euro pentru a respecta pragul de 9%.
SocGen are nevoie de 3,3 mld. euro pentru o solvabilitate de 9%, iar Millennium de 2,36 mld. euro
RZB este instituţia centrală a Raiffeisen Banking Group Austria, precum şi compania holding a RZB Group, care include Raiffeisen Bank International, prezentă şi în România.
Grupul nu are expunere pe datoria suverană a Greciei sau Irlandei şi doar o expunere redusă în Italia, Spania şi Portugalia. În plus, ABE nu a luat în calcul capital de 1 miliard de euro plasat de RZB la investitori privaţi. Banca va lua toate măsurile pentru a asigura respectarea noilor condiţii şi nu estimează, în prezent, că va avea nevoie de sprijin din partea statului, se arată în comunicat.
Pentru Volksbank, ABE a stabilit un necesar de 972 milioane de euro pentru a ajunge la o rată de adecvare a capitalului de 9%, însă suma nu este finală, întrucât nu au fost luate în calcul efetele unui proces de restructurare asupra capitalului, se arată într-un comunicat al Volksbank.
Grupul austriac a vândut divizia Volksbank International, activă în Europa Centrală şi de Est, băncii ruseşti Sberbank, iar tranzacţia a fost finalizată la începutul lunii septembrie. Acordul nu a inclus şi operaţiunile din România, care au rămas sub controlul grupului Volksbank.
Potrivit Autorităţii Bancare Europene, 70 de bănci europene, care au fost incluse în testele de stres din iulie, trebuie să-şi majoreze rata de adecvare a capitalului pentru a ajunge la un nivel de 9% până la jumătatea anului următor. Băncile ar avea nevoie în total de fonduri de 106 miliarde de euro. La testele de stres derulate în iunie, autoritatea europeană a folosit o rată minimă de adecvare a capitalului de 5%. Totodată, potrivit reglementărilor internaţionale Basel III, băncile ar trebui să ajungă la un nivel de 7% până în 2019.
Lipsa fondurilor europene a tăiat o treime din businessul unor mici antreprenori
Distanţa de peste un an între depunerea proiectelor pentru fonduri UE şi semnarea contractelor, dar şi faptul că băncile "şi-au închis" buzunarele odată cu izbucnirea crizei economice sunt doar câteva dintre motivele pentru care doi antreprenori nu au reuşit să obţină bani de la Bruxelles. Autorităţile au semnat din 2007 încoace peste 6.700 de decizii de finanţare pentru beneficiari deşi numărul de proiecte depuse a depăşit 30.000.
Dacă în 2008 puţini antreprenori români simţeau că pericolul crizei se apropie având în vedere că economia se afla pe un trend ascendent, companiile se extindeau, iar angajările mergeau ca pe roate, la sfârşitul acelui an căderea băncii americane Lehman Brothers a zguduit din temelii economia mondială. Falimentul gigantului bancar american s-a resimţit acut şi în buzunarele antreprenorilor români care sperau să îşi extindă businessurile cu ajutorul proiectelor pe bani europeni. În urmă cu trei ani, omul de afaceri Cătălin Năstase, care conduce compania producătoare de plase zincate pentru construcţii OOPS din Suceava, se gândea să-i mai adauge o linie de producţie fabricii sale. Investiţia ar fi urmat să se ridice la 71.000 de euro, însă criza i-a dat planurile peste cap.
"A fost un decalaj mare de timp între momentul în care am depus contractul şi cel în care am semnat actele. A trecut mai bine de un an între cele două momente. Când am început proiectul totul era bine în economie, însă a venit criza, între timp am semnat şi noi contractul şi ulterior nu am mai găsit nicio bancă dispusă să ne acorde finanţarea. Băncile deja nu mai erau dispuse să dea uşor bani. Practic, acestea şi-au închis buzunarele pentru toată lumea, nu numai pentru noi", povesteşte Cătălin Năstase.
În consecinţă, după ce "a ratat" finanţarea din bani europeni, încasările fabricii OOPS au început să fie din ce în ce mai scăzute. Dacă la sfârşitul lui 2008 firma rulase afaceri în valoare de circa 350.000 de euro şi avea pe statele de plată cinci angajaţi, la încheierea bilanţului în 2010 în contabilitatea firmei se adunaseră numai 236.000 de euro, cu o treime mai puţini bani faţă de acum trei ani, potrivit informaţiilor de la Ministerul Finanţelor. În acest timp, producătorul de plase zincate a renunţat şi la 3 angajaţi.
La 60 de kilometri distanţă de Suceava, în Târgu-Neamţ, povestea este similară.
Omul de afaceri Viorel Marian, care produce prefabricate din beton de 17 ani prin intermediul companiei sale Bet Conf, era convins în 2008 că va primi de la UE un sfert de milion de euro cu care spera că va achiziţiona zece utilaje pentru a-şi diversifica producţia. Totuşi, antreprenorul a avut de aşteptat până în luna iulie a anului 2009 pentru a semna contractul de finanţare, moment în care criza economică era în toi în România.
"Am reuşit să semnez contractul de finanţare însă nu am mai reuşit să şi implementez proiectul. A fost imposibil să asigur cofinanţarea deşi nu era vorba de mulţi bani, circa 100.000 de euro. Pe scurt, nu am mai avut bani în acel moment", explică Viorel Marian.
Similar, firma OOPS din Suceava şi producătorul de prefabricate din Neamţ au pierdut în ultimii trei ani tot o treime din business. Astfel, dacă în 2008 Bet Conf rula 55.000 de euro, pe parcursul lui 2010 prin conturile companiei trecuseră numai 33.000 de euro.
Dacă în 2008 puţini antreprenori români simţeau că pericolul crizei se apropie având în vedere că economia se afla pe un trend ascendent, companiile se extindeau, iar angajările mergeau ca pe roate, la sfârşitul acelui an căderea băncii americane Lehman Brothers a zguduit din temelii economia mondială. Falimentul gigantului bancar american s-a resimţit acut şi în buzunarele antreprenorilor români care sperau să îşi extindă businessurile cu ajutorul proiectelor pe bani europeni. În urmă cu trei ani, omul de afaceri Cătălin Năstase, care conduce compania producătoare de plase zincate pentru construcţii OOPS din Suceava, se gândea să-i mai adauge o linie de producţie fabricii sale. Investiţia ar fi urmat să se ridice la 71.000 de euro, însă criza i-a dat planurile peste cap.
"A fost un decalaj mare de timp între momentul în care am depus contractul şi cel în care am semnat actele. A trecut mai bine de un an între cele două momente. Când am început proiectul totul era bine în economie, însă a venit criza, între timp am semnat şi noi contractul şi ulterior nu am mai găsit nicio bancă dispusă să ne acorde finanţarea. Băncile deja nu mai erau dispuse să dea uşor bani. Practic, acestea şi-au închis buzunarele pentru toată lumea, nu numai pentru noi", povesteşte Cătălin Năstase.
În consecinţă, după ce "a ratat" finanţarea din bani europeni, încasările fabricii OOPS au început să fie din ce în ce mai scăzute. Dacă la sfârşitul lui 2008 firma rulase afaceri în valoare de circa 350.000 de euro şi avea pe statele de plată cinci angajaţi, la încheierea bilanţului în 2010 în contabilitatea firmei se adunaseră numai 236.000 de euro, cu o treime mai puţini bani faţă de acum trei ani, potrivit informaţiilor de la Ministerul Finanţelor. În acest timp, producătorul de plase zincate a renunţat şi la 3 angajaţi.
La 60 de kilometri distanţă de Suceava, în Târgu-Neamţ, povestea este similară.
Omul de afaceri Viorel Marian, care produce prefabricate din beton de 17 ani prin intermediul companiei sale Bet Conf, era convins în 2008 că va primi de la UE un sfert de milion de euro cu care spera că va achiziţiona zece utilaje pentru a-şi diversifica producţia. Totuşi, antreprenorul a avut de aşteptat până în luna iulie a anului 2009 pentru a semna contractul de finanţare, moment în care criza economică era în toi în România.
"Am reuşit să semnez contractul de finanţare însă nu am mai reuşit să şi implementez proiectul. A fost imposibil să asigur cofinanţarea deşi nu era vorba de mulţi bani, circa 100.000 de euro. Pe scurt, nu am mai avut bani în acel moment", explică Viorel Marian.
Similar, firma OOPS din Suceava şi producătorul de prefabricate din Neamţ au pierdut în ultimii trei ani tot o treime din business. Astfel, dacă în 2008 Bet Conf rula 55.000 de euro, pe parcursul lui 2010 prin conturile companiei trecuseră numai 33.000 de euro.
Patru miliarde de euro, un obiectiv prea ambiţios?
Pariul de atragere în economie a unei sume de aproape 4 miliarde de euro până la finele lui 2012 din fondurile europene este cea mai ambiţioasă ţintă asumată de un oficial care a reuşit să-şi păstreze credibilitatea.
Fost comisar european, fost consilier prezidenţial, având o imagine publică pe care mulţi ar putea-o invidia, Leonard Orban , care şi-a subliniat întotdeauna calitatea sa de tehnocrat (un birocrat, până la urmă), urmează să gestioneze Ministerul Afacerilor Europene, un sistem în care birocraţia şi deficitul de personal sunt cuvintele de ordine.
Misiunea sa este cu atât mai dificilă, cu cât mulţi beneficiari nu au mai avut experienţă în proiecte europene şi abia acum îşi dau seama ce înseamnă "standardele europene" în materie de birocraţie. Alegerea unui bun consultant în depunerea şi implementarea proiectelor europene este, de cele mai multe ori, vitală pentru folosirea corectă a fondurilor. Neregulile şi un management deficitar al unui proiect european îi poate face pe beneficiari să fie nevoiţi să dea înapoi toţi banii primiţi de la Comisia Europeană până la data de 31 decembrie 2021 inclusiv. Aceasta este ziua în care se poate spune cu adevărat câţi bani s-au absorbit în economie din fondurile europene alocate României în exerciţiul financiar 2007- 2013, pentru că se încheie perioada de verificare a proiectelor.
Până atunci însă, România mai are de recuperat teren, după ce în aproape patru ani nu a reuşit să absoarbă decât 3,7% din banii curaţi de la UE. Un aport la economie de peste 3% din PIB în 2012 este o ţintă prea ambiţioasă pentru ministrul afacerilor europene?
Fost comisar european, fost consilier prezidenţial, având o imagine publică pe care mulţi ar putea-o invidia, Leonard Orban , care şi-a subliniat întotdeauna calitatea sa de tehnocrat (un birocrat, până la urmă), urmează să gestioneze Ministerul Afacerilor Europene, un sistem în care birocraţia şi deficitul de personal sunt cuvintele de ordine.
Misiunea sa este cu atât mai dificilă, cu cât mulţi beneficiari nu au mai avut experienţă în proiecte europene şi abia acum îşi dau seama ce înseamnă "standardele europene" în materie de birocraţie. Alegerea unui bun consultant în depunerea şi implementarea proiectelor europene este, de cele mai multe ori, vitală pentru folosirea corectă a fondurilor. Neregulile şi un management deficitar al unui proiect european îi poate face pe beneficiari să fie nevoiţi să dea înapoi toţi banii primiţi de la Comisia Europeană până la data de 31 decembrie 2021 inclusiv. Aceasta este ziua în care se poate spune cu adevărat câţi bani s-au absorbit în economie din fondurile europene alocate României în exerciţiul financiar 2007- 2013, pentru că se încheie perioada de verificare a proiectelor.
Până atunci însă, România mai are de recuperat teren, după ce în aproape patru ani nu a reuşit să absoarbă decât 3,7% din banii curaţi de la UE. Un aport la economie de peste 3% din PIB în 2012 este o ţintă prea ambiţioasă pentru ministrul afacerilor europene?
Absorbţia a 20% din bani până în 2012, o ţintă prea înaltă pentru „ţarul“ fondurilor europene?
O instituţie publică în plus înseamnă mai multă birocraţie, iar efortul pe care ar trebui să-l facă Leonard Orban, ministrul afacerilor europene, ar trebui să fie supraomenesc pentru ca acesta să reuşească anul viitor o absorbţie de 20% din cele 19,7 miliarde de euro puse la dispoziţie de Comisia Europeană, spun specialiştii. Fost comisar european, care a reuşit să-şi menţină credibilitatea prin menţinerea unei viziuni de tehnocrat, Orban şi-a asumat o ţintă foarte abiţioasă pentru primul său an de mandat: atragerea a aproape 4 miliarde de euro din fondurile europene până la finele lui 2012.
Cristian Pârvulescu, profesor de ştiinţe politice în cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative se arată neîncrezător că noul "şef" al banilor europeni va reuşi să îşi atingă ţinta. Profesorul subliniază că deşi Orban are experienţă la Bruxelles, acesta se va lovi de birocraţia românească, de lipsa personalului din cadrul instituţiilor care lucrează cu fondurile europene, dar şi de subfinanţarea la nivel local, rezultată din politicile de austeritate impuse de Guvern. "Ar trebui să fie un efort supraomenesc, dacă nu imposibil din partea noului ministru să aducă 4 miliarde de euro până la sfârşitul anului viitor, având în vedere situaţia economică şi politicile de austeritate din prezent", a spus Pârvulescu.
Şi Cosmin Drăgoi, directorul general al firmei de consultanţă M27 România, este de părere că decizia Guvernului de a înfiinţa încă o instituţie nu a fost cea mai bună, având în vedere că României i-a lipsit o strategie încă de dinainte de 2007.
"Înfiinţarea unui nou minister a fost o mişcare foarte slabă din partea Guvernului, pentru că o instituţie în plus înseamnă şi mai multă birocraţie. Sistemul este destul de greoi şi acum, iar centralizarea tuturor autorităţilor care au experienţe diferite sub o singură autoritate este o altă schimbare a regulilor din mers, care este un fel de «sinucidere curată»", a spus Drăgoi.
Misiunea lui Leonard Orban se anunţă cu atât mai dificilă având în vedere că din 2007 până în prezent în economia locală au intrat doar 725 de milioane de euro, bani curaţi de la Bruxelles, adică 3,7% din fondurile puse la dispoziţie de UE.
"Ţinând cont că avem în continuare durata de evaluare la dosare de un an de zile, mi-e greu să cred că vom avea o perioadă de acomodare mică a autorităţilor la noua instituţie creată. Cu toată credibilitatea domnului Orban, dânsul singur nu va putea pune la punct sistemul. Degeaba ajunge la director o problemă vitală dacă aceasta nu se reflectă în executiv şi în rândul reprezentanţilor de la Comisia Europeană", a mai spus Drăgoi. În opinia sa, nu mai există o soluţie viabilă pentru a creşte rata de absorbţie la nivelul la care se doreşte, pentru că lipsa de viziune strategică, care s-a perpetuat din 2007 până în prezent, a dus la o rată scăzută a absorbţiei.
"Deşi nu aş vrea să fac un pronostic, estimez că nu vom avea o rată de aborbţie ridicată. Sper ca alocarea financiară viitoare să fie mai bună pentru noi ca ţară, pentru că până acum am fost debitori neţi la Uniunea Europeană", a mai spus Drăgoi.
Mai mult, un alt dezavantaj al noului ministru este faptul că acesta nu are în subordinea sa directă autorităţile de management sau organismele intermediare de management, instituţii care gestionează direct miliardele de euro de la Uniunea Europeană.
"Orban coordonează întregul proces de absorbţie însă AM şi OIR nu sunt în subordonarea lui. În această situaţie nu văd cum ar putea ministrul să influenţeze în mod radical procesul", crede Pârvulescu.
Profesorul Pârvulescu mai spune însă că Leonard Orban a preluat şefia asupra fondurilor europene din raţiuni politice, pentru a fi un soi de interfaţă pe axa dintre Bucureşti şi Bruxelles.
"Orban are experienţă la nivel european însă nu ştiu în ce măsură are experienţă (tehnică - n. red.) în privinţa fondurilor europene", a spus el.
Cristian Pârvulescu, profesor de ştiinţe politice în cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative se arată neîncrezător că noul "şef" al banilor europeni va reuşi să îşi atingă ţinta. Profesorul subliniază că deşi Orban are experienţă la Bruxelles, acesta se va lovi de birocraţia românească, de lipsa personalului din cadrul instituţiilor care lucrează cu fondurile europene, dar şi de subfinanţarea la nivel local, rezultată din politicile de austeritate impuse de Guvern. "Ar trebui să fie un efort supraomenesc, dacă nu imposibil din partea noului ministru să aducă 4 miliarde de euro până la sfârşitul anului viitor, având în vedere situaţia economică şi politicile de austeritate din prezent", a spus Pârvulescu.
Şi Cosmin Drăgoi, directorul general al firmei de consultanţă M27 România, este de părere că decizia Guvernului de a înfiinţa încă o instituţie nu a fost cea mai bună, având în vedere că României i-a lipsit o strategie încă de dinainte de 2007.
"Înfiinţarea unui nou minister a fost o mişcare foarte slabă din partea Guvernului, pentru că o instituţie în plus înseamnă şi mai multă birocraţie. Sistemul este destul de greoi şi acum, iar centralizarea tuturor autorităţilor care au experienţe diferite sub o singură autoritate este o altă schimbare a regulilor din mers, care este un fel de «sinucidere curată»", a spus Drăgoi.
Misiunea lui Leonard Orban se anunţă cu atât mai dificilă având în vedere că din 2007 până în prezent în economia locală au intrat doar 725 de milioane de euro, bani curaţi de la Bruxelles, adică 3,7% din fondurile puse la dispoziţie de UE.
"Ţinând cont că avem în continuare durata de evaluare la dosare de un an de zile, mi-e greu să cred că vom avea o perioadă de acomodare mică a autorităţilor la noua instituţie creată. Cu toată credibilitatea domnului Orban, dânsul singur nu va putea pune la punct sistemul. Degeaba ajunge la director o problemă vitală dacă aceasta nu se reflectă în executiv şi în rândul reprezentanţilor de la Comisia Europeană", a mai spus Drăgoi. În opinia sa, nu mai există o soluţie viabilă pentru a creşte rata de absorbţie la nivelul la care se doreşte, pentru că lipsa de viziune strategică, care s-a perpetuat din 2007 până în prezent, a dus la o rată scăzută a absorbţiei.
"Deşi nu aş vrea să fac un pronostic, estimez că nu vom avea o rată de aborbţie ridicată. Sper ca alocarea financiară viitoare să fie mai bună pentru noi ca ţară, pentru că până acum am fost debitori neţi la Uniunea Europeană", a mai spus Drăgoi.
Mai mult, un alt dezavantaj al noului ministru este faptul că acesta nu are în subordinea sa directă autorităţile de management sau organismele intermediare de management, instituţii care gestionează direct miliardele de euro de la Uniunea Europeană.
"Orban coordonează întregul proces de absorbţie însă AM şi OIR nu sunt în subordonarea lui. În această situaţie nu văd cum ar putea ministrul să influenţeze în mod radical procesul", crede Pârvulescu.
Profesorul Pârvulescu mai spune însă că Leonard Orban a preluat şefia asupra fondurilor europene din raţiuni politice, pentru a fi un soi de interfaţă pe axa dintre Bucureşti şi Bruxelles.
"Orban are experienţă la nivel european însă nu ştiu în ce măsură are experienţă (tehnică - n. red.) în privinţa fondurilor europene", a spus el.
Un nou ministru, un nou val de optimism
România ar putea să aibă noroc. După patru ani în care a luat definitiv mai puţin de 4% din cele 19,7 miliarde de euro de la Uniunea Europeană, o propunere a Comisiei Europene privind bugetul pentru următorul exerciţiu financiar din perioada 2014 - 2020 s-ar putea să ne avantajeze.
Slaba absorbţie a fondurilor UE de către România a potenţat temerea că sumele îi vor fi reduse în următoarea alocare, însă proaspătul ministru al afacerilor europene Leonard Orban vorbeşte despre "sume importante în plus pentru România", atât pe politica agricolă comună (plăţile directe către fermieri), cât şi pe politica de coeziune (instrumentele structurale).
De ce este optimist ministrul? Pentru că o propunere a oficialilor de la Bruxelles - aceea ca politica de coeziune care se adresează zonelor aflate sub media UE ca nivel de prosperitate să fie modificată şi să se concentreze pe regiunile cele mai sărace - ne ajută. Rămâne însă de văzut dacă până la finele lui 2012 (perioada în care, teoretic, ar trebui să se desfăşoare negocierile finale legate de alocările bugetare ale UE) vom reuşi să câştigăm credibilitate în faţa celorlalte state membre şi să le convingem că data viitoare vom şti cum să cheltuim banii.
Cât de aprinsă va fi lupta pentru viitoarele fonduri ale UE o demonstrează ultima luare de poziţie a ţărilor net contributoare la bugetul Uniunii, cum ar fi Olanda sau Franţa, care se opun propunerii Comisiei Europene de a majora cofinanţarea pentru cele patru state din UE, printre care se află şi România, de la 85% în prezent la 95%, deşi nu există date limpezi că ar fi afectată direct.
Slaba absorbţie a fondurilor UE de către România a potenţat temerea că sumele îi vor fi reduse în următoarea alocare, însă proaspătul ministru al afacerilor europene Leonard Orban vorbeşte despre "sume importante în plus pentru România", atât pe politica agricolă comună (plăţile directe către fermieri), cât şi pe politica de coeziune (instrumentele structurale).
De ce este optimist ministrul? Pentru că o propunere a oficialilor de la Bruxelles - aceea ca politica de coeziune care se adresează zonelor aflate sub media UE ca nivel de prosperitate să fie modificată şi să se concentreze pe regiunile cele mai sărace - ne ajută. Rămâne însă de văzut dacă până la finele lui 2012 (perioada în care, teoretic, ar trebui să se desfăşoare negocierile finale legate de alocările bugetare ale UE) vom reuşi să câştigăm credibilitate în faţa celorlalte state membre şi să le convingem că data viitoare vom şti cum să cheltuim banii.
Cât de aprinsă va fi lupta pentru viitoarele fonduri ale UE o demonstrează ultima luare de poziţie a ţărilor net contributoare la bugetul Uniunii, cum ar fi Olanda sau Franţa, care se opun propunerii Comisiei Europene de a majora cofinanţarea pentru cele patru state din UE, printre care se află şi România, de la 85% în prezent la 95%, deşi nu există date limpezi că ar fi afectată direct.
Cele mai bogate companii energetice din România au 1,5 mld. euro în conturi
Companiile de distribuţie a energiei electrice deţinute de italienii de la Enel sunt de departe cele mai bogate din sectorul energetic, cu lichidităţi de 600 mil. euro.
Distribuţiile de energie privatizate au devenit în ultimii ani unele dintre cele mai bogate companii din România, în condiţiile în care marjele de profit cu care operează au urcat la peste 20%, faţă de marje sub 5% în cazul filialelor de distribuţie care au rămas în proprietatea companiei de stat Electrica.
Enel Distribuţie Muntenia, societatea care alimentează cu energie electrică Bucureştiul şi judeţele din jur, dispunea la sfârşitul anului trecut de lichidităţi în valoare de 1,86 miliarde de lei (434 de milioane de euro), fiind cea mai bogată companie din sectorul energetic, potrivit datelor disponibile odată cu publicarea de către Fondul Proprietatea a situaţiilor financiare ale celor mai mari 20 de companii din portofoliu.
Compania a fost preluată de italienii de la Enel în 2008. Italienii au plătit statului 395 mil. euro pentru 50% din acţiuni şi au realizat o majorare de capital de 425 mil. euro pentru a-şi majora participaţia la 67,5%.
O parte dintre lichidităţile companiei provin din acea majorare de capital, iar altele din profiturile înregistrate în ultimii ani. În primul an de după privatizare, în 2009, compania a înregistrat o marjă de profit de 46%, iar în 2010 marja a fost de 20%. În 2007, înainte de privatizare, marja de profit era de 2,5%.
"Explicaţia e simplă: Enel nu a dat niciodată dividende, iar toate profiturile au fost plasate în depozite", au declarat surse din piaţa energiei care au dorit să-şi păstreze anonimatul. Aceleaşi surse au precizat că marjele de peste 20% ale distribuitorilor privaţi sunt greu de explicat, având în vedere nivelul ridicat al investiţiilor cerute în acest sector.
Reprezentanţii Enel nu au răspuns până ieri la închiderea ediţiei la întrebările ZF.
Şi distribuţiile Enel din Banat şi Dobrogea au atins marje ridicate în ultimul an şi au acumulat lichidităţi semnificative.
Celelalte companii de distribuţie private, E.On Distribuţie Moldova şi CEZ Oltenia, nu au publicat datele financiare pe 2010.
În 2009, marja CEZ a fost de peste 25%.
Topul companiilor bogate din energie este completat de producătorul de gaze Romgaz Mediaş, care avea peste un miliard de lei în conturi la finele anului, deşi a donat peste 400 mil. lei la bugetul de stat.
Lichidităţile Petrom au înregistrat cea mai mare creştere anul trecut, ajungând la peste 1,4 miliarde de lei, însă spre deosebire de Enel şi Romgaz, compania petrolieră are şi datorii la bănci de peste 3,8 miliarde de lei.
Distribuţiile de energie privatizate au devenit în ultimii ani unele dintre cele mai bogate companii din România, în condiţiile în care marjele de profit cu care operează au urcat la peste 20%, faţă de marje sub 5% în cazul filialelor de distribuţie care au rămas în proprietatea companiei de stat Electrica.
Enel Distribuţie Muntenia, societatea care alimentează cu energie electrică Bucureştiul şi judeţele din jur, dispunea la sfârşitul anului trecut de lichidităţi în valoare de 1,86 miliarde de lei (434 de milioane de euro), fiind cea mai bogată companie din sectorul energetic, potrivit datelor disponibile odată cu publicarea de către Fondul Proprietatea a situaţiilor financiare ale celor mai mari 20 de companii din portofoliu.
Compania a fost preluată de italienii de la Enel în 2008. Italienii au plătit statului 395 mil. euro pentru 50% din acţiuni şi au realizat o majorare de capital de 425 mil. euro pentru a-şi majora participaţia la 67,5%.
O parte dintre lichidităţile companiei provin din acea majorare de capital, iar altele din profiturile înregistrate în ultimii ani. În primul an de după privatizare, în 2009, compania a înregistrat o marjă de profit de 46%, iar în 2010 marja a fost de 20%. În 2007, înainte de privatizare, marja de profit era de 2,5%.
"Explicaţia e simplă: Enel nu a dat niciodată dividende, iar toate profiturile au fost plasate în depozite", au declarat surse din piaţa energiei care au dorit să-şi păstreze anonimatul. Aceleaşi surse au precizat că marjele de peste 20% ale distribuitorilor privaţi sunt greu de explicat, având în vedere nivelul ridicat al investiţiilor cerute în acest sector.
Reprezentanţii Enel nu au răspuns până ieri la închiderea ediţiei la întrebările ZF.
Şi distribuţiile Enel din Banat şi Dobrogea au atins marje ridicate în ultimul an şi au acumulat lichidităţi semnificative.
Celelalte companii de distribuţie private, E.On Distribuţie Moldova şi CEZ Oltenia, nu au publicat datele financiare pe 2010.
În 2009, marja CEZ a fost de peste 25%.
Topul companiilor bogate din energie este completat de producătorul de gaze Romgaz Mediaş, care avea peste un miliard de lei în conturi la finele anului, deşi a donat peste 400 mil. lei la bugetul de stat.
Lichidităţile Petrom au înregistrat cea mai mare creştere anul trecut, ajungând la peste 1,4 miliarde de lei, însă spre deosebire de Enel şi Romgaz, compania petrolieră are şi datorii la bănci de peste 3,8 miliarde de lei.
Romgaz, cea mai profitabilă companie de stat, a devenit şi mai profitabilă: câştig net de peste 100 mil. euro în şase luni
Romgaz, cea mai profitabilă companie de stat, şi-a dublat câştigurile nete în primul semestru al anului comparativ cu perioada similară a anului trecut, producătorul de gaze din Mediaş ajungând să lucreze la o marjă de peste 24%, nivel foarte ridicat faţă de rezultatele celorlalte companii de stat.
Nivelul de 24% nu este însă unul mare raportat doar la companiile de stat, acesta amintind de marjele pe care le aveau de exemplu companiile private de construcţii în anii de boom economic.
Potrivit datelor financiare furnizate de companie, Romgaz a obţinut în primele şase luni ale anului un profit net de 488 mil. lei (116,1 mil. euro), de peste două ori mai mare faţă de cel înregistrat în prima jumătate a anului 2010 care a fost de 225,7 mil. lei (53,7 mil. euro). Afacerile companiei au crescut în această perioadă cu aproape 7%, până la 1,9 mld. lei (475,2 mil. euro). "Cifra de afaceri realizată în primul semestru din 2011 este superioară celei din perioada similară a anului anterior cu 6,89% datorită livrării unei cantităţi mai mari de gaze naturale din import. Profitul net realizat este mai mare decât cel din primul semestru din 2010 datorită realizării de economii la unele elemente de costuri", a spus Lucian Stancu, directorul general adjunct al companiei. El nu a precizat concret care sunt categoriile de costuri care au fost reduse astfel încât profitul producătorului de gaze naturale să se dubleze în primele şase luni ale anului.
Mai mult cu mai puţin
Romgaz asigură jumătate din producţia de gaze naturale a României, restul fiind livrat de Petrom, cea mai mare companie locală. Cele două firme acoperă în proporţie de două treimi necesarul intern de consum, restul fiind importat din Rusia prin anumiţi intermediari agreaţi de gigantul Gazprom. Atât Petrom, cât şi Romgaz îşi vând gazele la un preţ recomandat de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) care este de două ori mai mic faţă de cel al gazului adus din Rusia. Consumatorii sunt alimentaţi cu un coş de gaze format atât din gaze interne, cât şi din importuri. Practic, livrând o cantitate mai mare de gaze din import, care sunt mai scumpe, afacerile Romgaz au crescut, deşi compania a comercializat cu 8% mai puţine gaze în primele şase luni.
Bani de luat
Tot în perioada analizată, sumele pe care Romgaz le are de recuperat de clienţii săi au crescut de mai bine de patru ori faţă de perioada similară a anului trecut, compania având de încasat creanţe de 477,1 mil. lei (113,6 mil. euro).
"Nivelul creanţelor restante a crescut cu 362,78% datorită faptului că unii clienţi care se confruntă cu probleme financiare nu au respectat graficul de plăţi din convenţiile de eşalonare încheiate cu Romgaz", explică reprezentantul companiei.
Potrivit unor date publicate recent de Fondul Proprietatea, acţionar minoritar în cele mai importante companii deţinute de statul român, cei mai mari clienţi ai Romgaz în 2010 au fost grupul InterAgro al omului de afaceri Ioan Niculae, care deţine şase combinate de producere a îngrăşămintelor chimice, şi producătorul de îngrăşăminte chimice Azomureş Târgu Mureş (AZO), controlat de un grup de investitori turci. La finele anului trecut producătorul de gaze avea de recuperat de la grupul InterAgro creanţe în valoare de 609 mil. lei (142 mil. euro), dintre care pentru suma de 185,5 mil. lei (43,3 mil. euro) erau constituite provizioane. Electrocentrale Bucureşti, un alt client mare al Romgaz, avea datorii de 539 mil. lei la finele anului trecut. Romgaz are de recuperat 58 mil. lei şi de la producătorul de sodă GHCL Upsom, companie aflată în insolvenţă.
Pe partea de investiţii, compania a realizat aproximativ 90% din ce şi-a bugetat, Romgaz alocând în această perioadă fonduri de 341,2 mil. lei (81,2 mil. euro). Banii s-au dus cu precădere pentru forarea de noi sonde, dar şi pentru modernizarea unor active.
"Producţia de gaze naturale în primul semestru din acest an a fost de 2,85 miliarde de metri cubi din cantitatea estimată pentru anul 2011 de 5,65 miliarde de metri cubi", a mai precizat Stancu.
Nivelul de 24% nu este însă unul mare raportat doar la companiile de stat, acesta amintind de marjele pe care le aveau de exemplu companiile private de construcţii în anii de boom economic.
Potrivit datelor financiare furnizate de companie, Romgaz a obţinut în primele şase luni ale anului un profit net de 488 mil. lei (116,1 mil. euro), de peste două ori mai mare faţă de cel înregistrat în prima jumătate a anului 2010 care a fost de 225,7 mil. lei (53,7 mil. euro). Afacerile companiei au crescut în această perioadă cu aproape 7%, până la 1,9 mld. lei (475,2 mil. euro). "Cifra de afaceri realizată în primul semestru din 2011 este superioară celei din perioada similară a anului anterior cu 6,89% datorită livrării unei cantităţi mai mari de gaze naturale din import. Profitul net realizat este mai mare decât cel din primul semestru din 2010 datorită realizării de economii la unele elemente de costuri", a spus Lucian Stancu, directorul general adjunct al companiei. El nu a precizat concret care sunt categoriile de costuri care au fost reduse astfel încât profitul producătorului de gaze naturale să se dubleze în primele şase luni ale anului.
Mai mult cu mai puţin
Romgaz asigură jumătate din producţia de gaze naturale a României, restul fiind livrat de Petrom, cea mai mare companie locală. Cele două firme acoperă în proporţie de două treimi necesarul intern de consum, restul fiind importat din Rusia prin anumiţi intermediari agreaţi de gigantul Gazprom. Atât Petrom, cât şi Romgaz îşi vând gazele la un preţ recomandat de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) care este de două ori mai mic faţă de cel al gazului adus din Rusia. Consumatorii sunt alimentaţi cu un coş de gaze format atât din gaze interne, cât şi din importuri. Practic, livrând o cantitate mai mare de gaze din import, care sunt mai scumpe, afacerile Romgaz au crescut, deşi compania a comercializat cu 8% mai puţine gaze în primele şase luni.
Bani de luat
Tot în perioada analizată, sumele pe care Romgaz le are de recuperat de clienţii săi au crescut de mai bine de patru ori faţă de perioada similară a anului trecut, compania având de încasat creanţe de 477,1 mil. lei (113,6 mil. euro).
"Nivelul creanţelor restante a crescut cu 362,78% datorită faptului că unii clienţi care se confruntă cu probleme financiare nu au respectat graficul de plăţi din convenţiile de eşalonare încheiate cu Romgaz", explică reprezentantul companiei.
Potrivit unor date publicate recent de Fondul Proprietatea, acţionar minoritar în cele mai importante companii deţinute de statul român, cei mai mari clienţi ai Romgaz în 2010 au fost grupul InterAgro al omului de afaceri Ioan Niculae, care deţine şase combinate de producere a îngrăşămintelor chimice, şi producătorul de îngrăşăminte chimice Azomureş Târgu Mureş (AZO), controlat de un grup de investitori turci. La finele anului trecut producătorul de gaze avea de recuperat de la grupul InterAgro creanţe în valoare de 609 mil. lei (142 mil. euro), dintre care pentru suma de 185,5 mil. lei (43,3 mil. euro) erau constituite provizioane. Electrocentrale Bucureşti, un alt client mare al Romgaz, avea datorii de 539 mil. lei la finele anului trecut. Romgaz are de recuperat 58 mil. lei şi de la producătorul de sodă GHCL Upsom, companie aflată în insolvenţă.
Pe partea de investiţii, compania a realizat aproximativ 90% din ce şi-a bugetat, Romgaz alocând în această perioadă fonduri de 341,2 mil. lei (81,2 mil. euro). Banii s-au dus cu precădere pentru forarea de noi sonde, dar şi pentru modernizarea unor active.
"Producţia de gaze naturale în primul semestru din acest an a fost de 2,85 miliarde de metri cubi din cantitatea estimată pentru anul 2011 de 5,65 miliarde de metri cubi", a mai precizat Stancu.
Proiect de 2 mil. euro pentru realizarea unui centru de intervenţie cardio-vasculară în Oradea
Primăria municipiului Oradea a anunţat demararea unui proiect în valoare de circa 2 mil. euro, ce prevede realizarea unui centru de intervenţie cardio-vasculară invazivă. Investiţia constă în reabilitarea unor spaţii din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea, dotarea acestora şi specializarea medicilor care vor lucra în noul centru.
În cadrul proiectului, derulat în colaborare cu Universitatea din Debrecen, Ungaria, vor fi specializate timp de un an 20 de cadre medicale. Specializările se vor face în clinica Auguszta din Debrecen şi în centrul Viva Anima din Oradea.
''Zilele următoare vom semna contractul, după care vom trece la organizarea procedurii de licitaţie, astfel ca până în primăvară să putem demara lucrările. Într-un an şi jumătate vom putea dispune de acest centru medical performant", a declarat Ilie Bolojan, primarul municipiului Oradea. Investiţia este susţinută în mare parte din fondul European de Dezvoltare Regională (ERDF) şi contribuţia guvernului României.
Direcţia de Management Proiecte cu Finanţare Internaţională a depus spre finanţare la finele anului trecut, proiectul "Centrul euroregional de Intervenţie Cardio-Vasculară Invazivă Viva Anima" prin Programul de Cooperare Transfrontalieră România-Ungaria 2007-2013. Circa 248 mil. euro sunt disponibili pentru stimularea cooperării transfrontaliere în perioada 2007-2013, sumă care se compune din contribuţia UE prin Fondul European de Dezvoltare Regională şi contribuţia celor două state membre, Ungaria şi România.
În cadrul proiectului, derulat în colaborare cu Universitatea din Debrecen, Ungaria, vor fi specializate timp de un an 20 de cadre medicale. Specializările se vor face în clinica Auguszta din Debrecen şi în centrul Viva Anima din Oradea.
''Zilele următoare vom semna contractul, după care vom trece la organizarea procedurii de licitaţie, astfel ca până în primăvară să putem demara lucrările. Într-un an şi jumătate vom putea dispune de acest centru medical performant", a declarat Ilie Bolojan, primarul municipiului Oradea. Investiţia este susţinută în mare parte din fondul European de Dezvoltare Regională (ERDF) şi contribuţia guvernului României.
Direcţia de Management Proiecte cu Finanţare Internaţională a depus spre finanţare la finele anului trecut, proiectul "Centrul euroregional de Intervenţie Cardio-Vasculară Invazivă Viva Anima" prin Programul de Cooperare Transfrontalieră România-Ungaria 2007-2013. Circa 248 mil. euro sunt disponibili pentru stimularea cooperării transfrontaliere în perioada 2007-2013, sumă care se compune din contribuţia UE prin Fondul European de Dezvoltare Regională şi contribuţia celor două state membre, Ungaria şi România.
Şomerii clujeni, consiliaţi cu fonduri europene de 500.000 de euro
Câteva zeci de şomeri din Cluj-Napoca s-au întâlnit astăzi cu reprezentanţii mai multor companii care activează pe piaţa locală, în cadrul unui proiect de consiliere, informare şi asistenţă în vederea găsirii unui loc de muncă, finanţat din fondurile europene pentru resurse umane.
Participanţii au putut afla de la potenţialii angajatori, ce urmăresc aceştia la interviurile de angajare şi ce aşteptări au când recrutează personal. Discuţiile au pornit de la experienţa personală şi au inclus diverse recomandări din partea angajatorilor. La eveniment au participat companiile locale Held Fashion, Construcţii Rutiere Cluj, Elmafarm, GI Group, Miru Global şi CSI România, alături de Augustin Feneşan, preşedintele Asociaţiei Patronilor şi Meseriaşilor Cluj.
În cadrul proiectului demarat în acest an, peste 600 de persoane din regiunea Nord-Vest vor beneficia pentru o perioadă de 18 luni de consiliere, informare şi asistenţă în vederea găsirii unui loc de muncă.
Proiectul, cu o valoare de aproximativ 0,5 mil. euro, îşi propune creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă şi, implicit, scăderea şomajului în rândul persoanelor inactive, şomere sau în căutarea unui loc de muncă.
Programul vizează persoanelor din regiunea Nord-Vest, în special cele din municipiul Cluj-Napoca şi din alte şase regiuni rurale (Poieni, Ciucea, Negreni, Iara, Mihai Viteazu şi Călăţele). Proiectul este câştigat şi implementat de firma de consultanţă în management KCMC (K Consulting Management and Coordination).
Până în prezent s-au înscris peste 170 de persoane, dintre care 100 de oameni au început etapa de consiliere şi 13 au fost îndrumaţi spre angajatori. De asemenea, echipa de proiect a contactat 70 de angajatori din industria prelucrării metalelor şi a lemnului, textilă, construcţii, comerţ, IT, servicii şi externalizare a proceselor de afaceri, hoteluri şi restaurante, asigurări.
''La începutul anului viitor vom organiza şi un eveniment de mediere între şomeri şi angajatori, cu scopul de a accelera procesul de găsire a unui loc de muncă", a declarat Alexandra Dinu, director proiect.
În cadrul proiectului N.O.R.D. - Nevoia de Orientare, Reorientare şi Dezvoltare, 610 persoane vor fi informate despre oportunităţi de dezvoltare şi ocupare profesională (250 de oameni vor fi consiliaţi profesional, iar alte 100 de persoane vor fi sprijinite să participe la cursuri de iniţiere în utilizarea calculatorului), urmând ca 21 de oameni să se angajeze în urma cursurilor la care vor participa. Proiectul se adresează şomerilor tineri, cu vârsta cuprinsă între 16 şi 24 de ani, şomerilor cu vârstă de peste 45 de ani, dar şi persoanelor aflate în şomaj de mai mult timp. Până în 2013, România are la dispoziţie 4,25 mld. euro de la Uniunea Europeană pentru dezvoltarea resurselor umane, prin intermediul programului POSDRU.
Participanţii au putut afla de la potenţialii angajatori, ce urmăresc aceştia la interviurile de angajare şi ce aşteptări au când recrutează personal. Discuţiile au pornit de la experienţa personală şi au inclus diverse recomandări din partea angajatorilor. La eveniment au participat companiile locale Held Fashion, Construcţii Rutiere Cluj, Elmafarm, GI Group, Miru Global şi CSI România, alături de Augustin Feneşan, preşedintele Asociaţiei Patronilor şi Meseriaşilor Cluj.
În cadrul proiectului demarat în acest an, peste 600 de persoane din regiunea Nord-Vest vor beneficia pentru o perioadă de 18 luni de consiliere, informare şi asistenţă în vederea găsirii unui loc de muncă.
Proiectul, cu o valoare de aproximativ 0,5 mil. euro, îşi propune creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă şi, implicit, scăderea şomajului în rândul persoanelor inactive, şomere sau în căutarea unui loc de muncă.
Programul vizează persoanelor din regiunea Nord-Vest, în special cele din municipiul Cluj-Napoca şi din alte şase regiuni rurale (Poieni, Ciucea, Negreni, Iara, Mihai Viteazu şi Călăţele). Proiectul este câştigat şi implementat de firma de consultanţă în management KCMC (K Consulting Management and Coordination).
Până în prezent s-au înscris peste 170 de persoane, dintre care 100 de oameni au început etapa de consiliere şi 13 au fost îndrumaţi spre angajatori. De asemenea, echipa de proiect a contactat 70 de angajatori din industria prelucrării metalelor şi a lemnului, textilă, construcţii, comerţ, IT, servicii şi externalizare a proceselor de afaceri, hoteluri şi restaurante, asigurări.
''La începutul anului viitor vom organiza şi un eveniment de mediere între şomeri şi angajatori, cu scopul de a accelera procesul de găsire a unui loc de muncă", a declarat Alexandra Dinu, director proiect.
În cadrul proiectului N.O.R.D. - Nevoia de Orientare, Reorientare şi Dezvoltare, 610 persoane vor fi informate despre oportunităţi de dezvoltare şi ocupare profesională (250 de oameni vor fi consiliaţi profesional, iar alte 100 de persoane vor fi sprijinite să participe la cursuri de iniţiere în utilizarea calculatorului), urmând ca 21 de oameni să se angajeze în urma cursurilor la care vor participa. Proiectul se adresează şomerilor tineri, cu vârsta cuprinsă între 16 şi 24 de ani, şomerilor cu vârstă de peste 45 de ani, dar şi persoanelor aflate în şomaj de mai mult timp. Până în 2013, România are la dispoziţie 4,25 mld. euro de la Uniunea Europeană pentru dezvoltarea resurselor umane, prin intermediul programului POSDRU.
Plăţile către beneficiarii POS CCE depăşesc 400 milioane euro, 14% din bugetul alocat
Plăţile către beneficiarii POS CCE - Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" depăşesc 400 milioane euro şi reprezintă 14% din bugetul alocat, care ar putea fi contractat în proporţie de 70% până la finele anului, potrivit autorităţii de management.
"Până în prezent au fost primite şi procesate 10.000 de proiecte, iar 3.000 au fost aprobate", a declarat joi, la conferinţa MEDIAFAX Talks about European Funds Cătălina Meliţă, directorul general al autorităţii de management POS CCE.
Ea a afirmat că anumite operaţiuni au înregistrat suprasubscrieri, iar în prezent sunt în implementare 2.000 de contracte.
"Nu ne propunem o atitudine festivistă, nu suntem mulţumiţi de ritmul mult mai lent decât ne-am imaginat", a spus Meliţă.
Ea a identificat printre motivele ritmului lent de implementare problemele de cofinanţare avute de companii şi durata procesului de achiziţie şi golurile de finanţare, în cazul beneficiarilor publici.
"Avem şi noi vina noastră pentru că nu reuşim să operăm plăţile în termenul asumat. Sperăm ca până la finele anului să avem 70% din buget contractat", a spus reprezentantul POS CCE.
Ea a arătat că autoritatea de management vizează unele realocări în cazul programului în condiţiile în care anumite operaţiuni şi-au consumat bugetul alocat.
"Facem ce ne stă în putinţă să accelerăm plăţile", a adăugat ea.
Meliţă a mai spus că în acest moment programul este cunoscut, iar întrebările potenţialilor beneficiari sunt legate în principal de modalităţile de implementare.
"Până în prezent au fost primite şi procesate 10.000 de proiecte, iar 3.000 au fost aprobate", a declarat joi, la conferinţa MEDIAFAX Talks about European Funds Cătălina Meliţă, directorul general al autorităţii de management POS CCE.
Ea a afirmat că anumite operaţiuni au înregistrat suprasubscrieri, iar în prezent sunt în implementare 2.000 de contracte.
"Nu ne propunem o atitudine festivistă, nu suntem mulţumiţi de ritmul mult mai lent decât ne-am imaginat", a spus Meliţă.
Ea a identificat printre motivele ritmului lent de implementare problemele de cofinanţare avute de companii şi durata procesului de achiziţie şi golurile de finanţare, în cazul beneficiarilor publici.
"Avem şi noi vina noastră pentru că nu reuşim să operăm plăţile în termenul asumat. Sperăm ca până la finele anului să avem 70% din buget contractat", a spus reprezentantul POS CCE.
Ea a arătat că autoritatea de management vizează unele realocări în cazul programului în condiţiile în care anumite operaţiuni şi-au consumat bugetul alocat.
"Facem ce ne stă în putinţă să accelerăm plăţile", a adăugat ea.
Meliţă a mai spus că în acest moment programul este cunoscut, iar întrebările potenţialilor beneficiari sunt legate în principal de modalităţile de implementare.
Financial Times: România şi Bulgaria riscă să piardă subvenţii UE în valoare de miliarde de euro
Fondurile UE destinate impulsionării creşterii economice nu reuşesc să ajungă în cele mai sărace ţări din blocul european, Bulgaria şi România, care, potrivit datelor Comisiei Europene (CE), riscă să piardă subvenţii în valoare de miliarde de euro, comentează Financial Times în ediţia electronică.
România, a doua cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană (UE), după Bulgaria, a absorbit până în prezent doar 3,7 la sută din cele 19 miliarde de euro care i-au fost alocate în exerciţiul bugetar aferent perioadei 2007-2013. În schimb, Bulgaria, cel mai sărac membru al blocului european, a cheltuit 9,1 la sută din bugetul alocat de 6,7 miliarde de euro, potrivit datelor citate.
Fondurile structurale pentru această perioadă de şapte ani, în valoare de 347 de miliarde de euro, se află în centrul strategiei UE pentru impulsionarea creşterii economiei sale prin investiţii în proiecte de infrastructură şi creare de noi locuri de muncă. Ele sunt direcţionate în special spre ţările cele mai sărace. Însă, potrivit regulilor Uniunii, banii care nu sunt cheltuiţi până în 2015 se întorc la bugetul UE, situaţie în care România şi Bulgaria riscă să piardă partea "lor" de subvenţii.
Italia se află, de asemenea, între ţările considerate ca riscând să piardă fonduri UE, după ce a cheltuit doar 10,6 la sută din cele 28 de miliarde alocate. În plus, anul trecut, Italia a fost nevoită să ramburseze 720.000 de euro, fonduri pe care le-a cheltuit pentru organizarea unui concert al cântăreţului britanic Elton John.
Blocul de 27 de ţări a cheltuit împreună 71 de miliarde de euro din aceste fonduri, reprezentând abia 20,6 la sută din bugetul pe şapte ani. În urmă cu un an cheltuiseră mai puţin de zece la sută. Datele nu conţin plăţile în avans efectuate de CE, care administrează fondurile, către ţări care urmează să cheltuiască aceste sume în proiecte viitoare. Aceste plăţi în avans au ajuns la 30 de miliarde de euro, în contextul în care Bruxelles-ul s-a gândit să contracareze astfel criticle potrivit cărora stă pe un sac de bani care ar putea stimula economia "lentă" a Europei.
În prezent, se discută despre plăţi suplimentare în valoare de 2,9 miliarde de euro către ţări care au nevoie de planuri de salvare, în special Grecia. CE afirmă că cea mai mare parte a cheltuielilor urmează în ultima parte a exerciţiului bugetar din perioada 2007-2013, în contextul în care plăţile se efectuează doar după ce proiectele, finanţate parţial de autorităţile naţionale, cer rambursarea. Însă oficialii afirmă că rata de absorbţie din România şi Bulgaria, cauzată de lipsa de proiecte capabile să absoarbă subvenţiile europene, este "deosebit de îngrijorătoare".
România, a doua cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană (UE), după Bulgaria, a absorbit până în prezent doar 3,7 la sută din cele 19 miliarde de euro care i-au fost alocate în exerciţiul bugetar aferent perioadei 2007-2013. În schimb, Bulgaria, cel mai sărac membru al blocului european, a cheltuit 9,1 la sută din bugetul alocat de 6,7 miliarde de euro, potrivit datelor citate.
Fondurile structurale pentru această perioadă de şapte ani, în valoare de 347 de miliarde de euro, se află în centrul strategiei UE pentru impulsionarea creşterii economiei sale prin investiţii în proiecte de infrastructură şi creare de noi locuri de muncă. Ele sunt direcţionate în special spre ţările cele mai sărace. Însă, potrivit regulilor Uniunii, banii care nu sunt cheltuiţi până în 2015 se întorc la bugetul UE, situaţie în care România şi Bulgaria riscă să piardă partea "lor" de subvenţii.
Italia se află, de asemenea, între ţările considerate ca riscând să piardă fonduri UE, după ce a cheltuit doar 10,6 la sută din cele 28 de miliarde alocate. În plus, anul trecut, Italia a fost nevoită să ramburseze 720.000 de euro, fonduri pe care le-a cheltuit pentru organizarea unui concert al cântăreţului britanic Elton John.
Blocul de 27 de ţări a cheltuit împreună 71 de miliarde de euro din aceste fonduri, reprezentând abia 20,6 la sută din bugetul pe şapte ani. În urmă cu un an cheltuiseră mai puţin de zece la sută. Datele nu conţin plăţile în avans efectuate de CE, care administrează fondurile, către ţări care urmează să cheltuiască aceste sume în proiecte viitoare. Aceste plăţi în avans au ajuns la 30 de miliarde de euro, în contextul în care Bruxelles-ul s-a gândit să contracareze astfel criticle potrivit cărora stă pe un sac de bani care ar putea stimula economia "lentă" a Europei.
În prezent, se discută despre plăţi suplimentare în valoare de 2,9 miliarde de euro către ţări care au nevoie de planuri de salvare, în special Grecia. CE afirmă că cea mai mare parte a cheltuielilor urmează în ultima parte a exerciţiului bugetar din perioada 2007-2013, în contextul în care plăţile se efectuează doar după ce proiectele, finanţate parţial de autorităţile naţionale, cer rambursarea. Însă oficialii afirmă că rata de absorbţie din România şi Bulgaria, cauzată de lipsa de proiecte capabile să absoarbă subvenţiile europene, este "deosebit de îngrijorătoare".
Zona euro consideră satisfăcătoare angajamentele Italiei, dar cere punerea în aplicare a acestora
Partenerii Italiei din zona euro consideră "satisfăcătoare" angajamentele prezentate miercuri de Italia pentru domeniul finanţelor publice, cu condiţia ca acestea să fie şi aplicate, relatează AFP, precizând că măsurile anunţate de Italia au fost incluse în concluziile summitului european.
"Summitul european salută angajamentele Italiei. Aceste măsuri ambiţioase de liberalizare a economiei trebuie şi aplicate", a declarat preşedintele UE, Herman Van Rompuy joi dimineaţă, la încheierea summitului de la Bruxelles.
"Da, suntem satisfăcuţi", a declarat şi preşedintele francez, Nicolas Sarkozy. "Dar aşteptăm şi realizarea" reformelor, a adăugat el.
Premierul italian, Silvio Berlusconi, a afirmat că este decis să aplice măsurile prezentate la summit. "Dacă nu ne respectăm angajamentele, nu vom mai fi credibili", a spus el, la plecarea de la summit, precizând că urmează să prezinte un calendar pentru adoptarea măsurilor anunţate de Parlamentul de la Roma.
El a provocat însă nemulţumirea cancelarului german, Angela Merkel, după ce a anunţat că a primit scuze pentru comportamentul acesteia la summitul UE de duminică, declaraţie dezminţită de purtătorul de cuvânt al liderului german. "Nu există scuze, deoarece nu există motiv pentru a prezenta scuze", a afirmat Steffen Seibert, într-un mesaj publicat în contul său de Twitter.
Întrebaţi despre încrederea acordată lui Silvio Berlusconi, Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy şi-au zâmbit amuzaţi înainte de a răspunde, la conferinţa de presă comună de duminică. O înregistrare video a scenei, care a durat 19 secunde, a fost difuzată continuu de media italiene.
Concluziile summitului de miercuri detaliază o serie de măsuri necesare pentru reducerea, în doi ani, a datoriei de 1.900 de miliarde de euro, reprezentând 120 la sută din Produsul Intern Brut (PIB) actual, la o sumă echivalentă cu113 la sută din PIB până în 2014.
Italia s-a angajat să prezinte, până la 15 noiembrie, liniile generale ale unui plan de relansare a creşterii economice. Printre acestea se numără şi creşterea vârstei de pensionare începând din 2026 şi un plan pe trei ani de cesionare a unor active publice în valoare de cinci miliarde de euro pe an. Planul vizează liberalizarea economiei italiene, prin deschiderea pieţelor pentru concurenţă, precum şi susţinerea companiilor şi a inovaţiei, prin deduceri fiscale. Şi piaţa muncii urmează să fie reformată, prin "noi reglementări privind concedierile motivate economic în cazul contractelor de muncă încheiate pe durată nedeterminată.
Toate angajamentele prezentate de Italia sunt incluse în concluziile summitului european de miercuri de la Bruxelles.
Liderii europeni i-au cerut duminică premierului italian angajamente ferme privind reformele şi un calendar clar al aplicării acestora, pentru a transmite asigurări pentru pieţe şi a evita situaţia în care Italia ar deveni următoarea victimă a crizei datoriilor, punând astfel în pericol întreaga zonă euro.
"Summitul european salută angajamentele Italiei. Aceste măsuri ambiţioase de liberalizare a economiei trebuie şi aplicate", a declarat preşedintele UE, Herman Van Rompuy joi dimineaţă, la încheierea summitului de la Bruxelles.
"Da, suntem satisfăcuţi", a declarat şi preşedintele francez, Nicolas Sarkozy. "Dar aşteptăm şi realizarea" reformelor, a adăugat el.
Premierul italian, Silvio Berlusconi, a afirmat că este decis să aplice măsurile prezentate la summit. "Dacă nu ne respectăm angajamentele, nu vom mai fi credibili", a spus el, la plecarea de la summit, precizând că urmează să prezinte un calendar pentru adoptarea măsurilor anunţate de Parlamentul de la Roma.
El a provocat însă nemulţumirea cancelarului german, Angela Merkel, după ce a anunţat că a primit scuze pentru comportamentul acesteia la summitul UE de duminică, declaraţie dezminţită de purtătorul de cuvânt al liderului german. "Nu există scuze, deoarece nu există motiv pentru a prezenta scuze", a afirmat Steffen Seibert, într-un mesaj publicat în contul său de Twitter.
Întrebaţi despre încrederea acordată lui Silvio Berlusconi, Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy şi-au zâmbit amuzaţi înainte de a răspunde, la conferinţa de presă comună de duminică. O înregistrare video a scenei, care a durat 19 secunde, a fost difuzată continuu de media italiene.
Concluziile summitului de miercuri detaliază o serie de măsuri necesare pentru reducerea, în doi ani, a datoriei de 1.900 de miliarde de euro, reprezentând 120 la sută din Produsul Intern Brut (PIB) actual, la o sumă echivalentă cu113 la sută din PIB până în 2014.
Italia s-a angajat să prezinte, până la 15 noiembrie, liniile generale ale unui plan de relansare a creşterii economice. Printre acestea se numără şi creşterea vârstei de pensionare începând din 2026 şi un plan pe trei ani de cesionare a unor active publice în valoare de cinci miliarde de euro pe an. Planul vizează liberalizarea economiei italiene, prin deschiderea pieţelor pentru concurenţă, precum şi susţinerea companiilor şi a inovaţiei, prin deduceri fiscale. Şi piaţa muncii urmează să fie reformată, prin "noi reglementări privind concedierile motivate economic în cazul contractelor de muncă încheiate pe durată nedeterminată.
Toate angajamentele prezentate de Italia sunt incluse în concluziile summitului european de miercuri de la Bruxelles.
Liderii europeni i-au cerut duminică premierului italian angajamente ferme privind reformele şi un calendar clar al aplicării acestora, pentru a transmite asigurări pentru pieţe şi a evita situaţia în care Italia ar deveni următoarea victimă a crizei datoriilor, punând astfel în pericol întreaga zonă euro.
Analiză: De la optimism exagerat la pesimism. La doar câteva ore după summit apar primele îndoieli legate de eficacitatea planului UE
La scurt timp după adoptarea planului anticriză al UE au apărut şi primele semne de întrebare legate de principalele măsuri pe care se bazează liderii europeni, respectiv creşterea fondului de urgenţă al zonei euro la 1.000 miliarde euro şi reducerea datoriilor Greciei cu 100 miliarde euro.
Planul anticriză rezultat miercuri noapte după zece ore de negocieri tensionate între şefii de stat şi de guvern ai zonei euro, bancheri şi FMI reprezintă o gură de oxigen pentru pieţe şi pentru liderii europeni după doi ani de criză, însă aplicarea deciziilor fără precedent adoptate de UE s-ar putea împiedica, în următoarele săptămâni, de obstacole periculoase.
Întregul plan, care ar trebui să scoată zona euro din criză, se bazează pe două acţiuni principale, respectiv consolidarea Fondului european de urgenţă destinat sprijinirii statelor aflate în dificultate şi reducerea datoriilor Greciei cu 100 miliarde euro prin pierderi voluntare asumate de către creditorii privaţi ai ţării, bănci şi companii de asigurări.
Cea mai importantă dintre aceste decizii, creşterea resurselor Fondului European de Stabilitate la 1.000 miliarde euro prin atragerea de finanţare de la investitori pulbici şi privaţi, fiind vizate îndeosebi fondurile suverane ale marilor economii emergente, precum China sau Brazilia.
Totodată, creditorii privaţi ai Greciei trebuie convinşi să accepte pierderile de 50% din obligaţiunile de stat scadente ale ţării, pentru ca cel de-al doilea acord de salvare a statului elen, a cărui valoare ar urma să fie de 130 miliarde euro, să poată fi implementat.
Bursele europene au crescut la maximul ultimelor 12 săptămâni, iar moneda euro a depăşit pragul de 1,4 dolari, urcând la maximul ultimelor şapte săptămâni, datorită acordului care părea ameninţat înaintea summit-ului de divergenţele profunde dintre Germania şi Franţa pe mai multe chestiuni, potrivit Reuters.
Însă aspectele cheie ale planului, respectiv recapitalizarea Fondului European de Stabilitate Financiară şi reducerea datoriilor Greciei, trebuie puse la punct până la cel mai mic detaliu în următoarele săptămâni. Ţinând cont însă de procesul politic greoi de la vârful UE şi de discuţiile dure care vor urma pentru a convinge individual fiecare creditor privat al Greciei să accepte pierderile, planul are şanse să se destrame tocmai din cauza acestor detalii care nu au putut fi puse la punct în regim de urgenţă.
"E destul spaţiu să ne îndoim dacă fiecare dintre aspectele cheie ale pachetului va fi dus la bun sfârşit. Speranţa liderilor UE este că întregul va fi perceput ca mai mult decât o sumă de părţi, care pot fi puse individual sub semnul întrebării", comentează economistul Malcolm Barr de la J.P. Morgan.
În luna iulie, liderii zonei euro au prezentat un acord care avea rolul de a trage linie sub criza datoriilor de stat, însă au realizat în numai câteva săptămâni că era indecvat şi insuficient ţinând cont de amploarea şi profunzimea problemelor Greciei şi de vulnerabilitatea băncilor europene la riscurile de contagiune.
Unul dintre principalele obiective ale noului plan este risipirea incertitudinilor legate de dimensiunea sprijinului financiar pentru Grecia, dar şi înlăturarea temerilor că fondul de stabilitate nu va avea suficientă forţă pentru o evenuală susţinere a Italiei sau Spaniei.
Lucian Croitoru, consilier al guverantorului BNR, a declarat, joi, comentând măsurile decise de UE, că există îngrijorări legate de resursele disponibile pentru fondul de urgenţă al zonei euro, iar planul urmează să fie "digerat" de pieţe, care vor stabili dacă se restaurează sau nu încrederea.
"Pachetul de măsuri va fi evaluat de piaţă şi vom vedea dacă se reface încrederea sau nu. S-ar putea să fie îngrijorări de resursele disponibile pentru EFSF, această facilitate europeană. Unele ţări care sunt astăzi privită cu suspiciune pe piaţă ocupă un spaţiu foarte mare pe piaţa datoriilor şi s-ar putea ca suma de un trilion de euro inclusă în pachet să fie privită de pieţe ca insuficientă, cum există şansa ca o combinaţie între ele să facă acest nivel suficient. Sunt diverse estimări, vom vedea", a spus Croitoru.
Europa vrea să finalizeze până la sfârşitul anului toate negocierile privind noul pachet destinat Greciei, pentru ca statul elen să dispună în 2012, după încheierea acordului stand-by din 2010, de un altul care să continue finanţarea externă de la guvernele din zona euro şi FMI.
Măsurile convenite miercuri vizează practic reducerea datoriei Greciei de la circa 160% din PIB în prezent la 120% din PIB până în 2020.
"Datoria este totalmente sustenabilă acum. Grecia îşi poate încheia socotelile cu trecutul odată pentru totdeauna", a declarat premierul elen George Papandreou după summit.
O înaltă sursă din avocatură apropiată International Swaps and Derivatives Association a declarat pentru Reuters că pentru că băncile au acceptat deja pierderile prin intermediul reprezentanţilor de la Bruxelles declanşarea unui "incident de credit" care să conducă la plata contractelor derivate credit-default swap (CSD) este puţin probabilă.
Totodată, creşterea resurselor Fondului de Stabilitate la 1.000 miliarde euro ridică mai multe semne de întrebare.
În primul rând, măsura are ca rol convingerea pieţelor că zona euro poate împiedica criza să înghită Italia şi Spania, a treia şi a patra economie a zonei euro. Fondul a avut, în 2010, la înfiinţare, resurse financiare de 440 miliarde euro. După ce a ajutat Grecia, Portugalia şi Irlanda, mecanismul mai are la dispoziţie 290 miliarde euro.
Circa 250 miliarde euro din aceşti bani ar trebui să acţioneze ca o pârghie, să se multiplice de 4-5 ori, potrivit declaraţiilor de miercuri noapte ale liderilor europeni, inclusiv preşedintele Consiliului European Herman Van Rompuy. Nu se ştie însă clar cum vor fi folosiţi banii: pentru o schemă de garantare a obligaţiunilor de stat din zona euro, pentru cumpărarea de obligaţiuni de stat de pe piaţa principală sau pentru înfiinţarea unui vehicul investiţional special care să atragă bani din afara Europei.
Liderii europeni au indicat inclusiv că cele trei variante ar putea fi combinate.
Miniştrii Finanţelor din UE ar trebui să negocieze şi să stabilească detaliile în luna noiembrie, însă nu a fost stabilit un termen limită clar.
De asemenea, există semne de întrebare legate de determinarea premierului italian Silvio Berlusconi de a aplica un set de reforme considerate cruciale pentru restaurarea încrederii investitorilor în a treia mare economie a zonei euro.
Implicat în ultimul timp în mai multe scandaluri şi ridiculizat de presă, principala promisiune a lui Berlusconi faţă de liderii UE a fost să ridice vârsta minimă de pensionare la 67 de ani până în 2026. Oficialităţile prezente la summit s-au arătat însă rezervate în privinţa intenţiei oficialului italian de a se ţine de cuvânt.
Dintre partenerii externi, Japonia şi Canada au salutat acordul încheiat miercuri la Bruxelles, iar Xinhua, agenţia oficială de presă a Chinei, a scris că planul UE este "pozitiv, dar plin de dificultăţi".
Un purtător de cuvânt al ministerului chinez de Externe a confirmat că preşedintele Hu Jintao va discuta prin telefon cu omologul său francez Nicolas Sarkozy, iar surse europene au declarat pentru Reuters că discuţia se va învârti în jurul participării Chinei la Fondul de Stabilitate.
Până acum, Beijingul a fost cel mai avid cumpărător al obligaţiunilor emise de Fond.
La fel ca în urma acordului din 21 iulie, există temeri că băncile şi ceilalţi creditori privaţi ai Greciei vor accepta cu greu pierderile la care s-au angajat lobby-iştii la summit.
Charles Dallara, directorul executiv al celui mai mare grup de lobby din industria bancară, a declarat că băncile şi companiile de asigurări pe care le reprezintă vor respecta înţelegerea.
"Considerăm că gradul de participare a băncilor va fi foarte, foarte ridicat. Toate părţile au admis că este vorba nu numai despre viitorul Greciei, ci despre viitorul Europei şi al economiei globale", a arătat el.
Josef Ackermann, preşedinte al aceluiaşi grup de lobby şi director general al gigantului Deutsche Bank, cea mai mare bancă germană, a descris acordul cu liderii UE drept "un compromis acceptabil".
Pentru a astupa gaura lăsată de pierderile pe Grecia în finanţele băncilor, liderii europeni au căzut de acord de asemenea să impună o recapitalizare de 106 miliarde euro a sistemului bancar european.
"În timp ce punctele principale arată bine, dracul se ascunde în detalii. Nu ştim practic cum vor creşte fondul de bailout de la 440 miliarde euro la 1.000 miliarde euro. Pe deasupra, trebuie să ne întrebăm dacă 1.000 miliarde euro va fi suficient", a arătat Damien Boey, analist la Credit Suisse Sidney.
În rândul scepticilor şi-au făcut deja apariţia şi companii importante. Gigantul petrolier Royal Dutch Shell a arătat, joi, că va reduce investiţiile în Uniunea Europeană din cauza temerilor privind şansele blocului economic de a se redresa în urma crizei.
Planul anticriză rezultat miercuri noapte după zece ore de negocieri tensionate între şefii de stat şi de guvern ai zonei euro, bancheri şi FMI reprezintă o gură de oxigen pentru pieţe şi pentru liderii europeni după doi ani de criză, însă aplicarea deciziilor fără precedent adoptate de UE s-ar putea împiedica, în următoarele săptămâni, de obstacole periculoase.
Întregul plan, care ar trebui să scoată zona euro din criză, se bazează pe două acţiuni principale, respectiv consolidarea Fondului european de urgenţă destinat sprijinirii statelor aflate în dificultate şi reducerea datoriilor Greciei cu 100 miliarde euro prin pierderi voluntare asumate de către creditorii privaţi ai ţării, bănci şi companii de asigurări.
Cea mai importantă dintre aceste decizii, creşterea resurselor Fondului European de Stabilitate la 1.000 miliarde euro prin atragerea de finanţare de la investitori pulbici şi privaţi, fiind vizate îndeosebi fondurile suverane ale marilor economii emergente, precum China sau Brazilia.
Totodată, creditorii privaţi ai Greciei trebuie convinşi să accepte pierderile de 50% din obligaţiunile de stat scadente ale ţării, pentru ca cel de-al doilea acord de salvare a statului elen, a cărui valoare ar urma să fie de 130 miliarde euro, să poată fi implementat.
Bursele europene au crescut la maximul ultimelor 12 săptămâni, iar moneda euro a depăşit pragul de 1,4 dolari, urcând la maximul ultimelor şapte săptămâni, datorită acordului care părea ameninţat înaintea summit-ului de divergenţele profunde dintre Germania şi Franţa pe mai multe chestiuni, potrivit Reuters.
Însă aspectele cheie ale planului, respectiv recapitalizarea Fondului European de Stabilitate Financiară şi reducerea datoriilor Greciei, trebuie puse la punct până la cel mai mic detaliu în următoarele săptămâni. Ţinând cont însă de procesul politic greoi de la vârful UE şi de discuţiile dure care vor urma pentru a convinge individual fiecare creditor privat al Greciei să accepte pierderile, planul are şanse să se destrame tocmai din cauza acestor detalii care nu au putut fi puse la punct în regim de urgenţă.
"E destul spaţiu să ne îndoim dacă fiecare dintre aspectele cheie ale pachetului va fi dus la bun sfârşit. Speranţa liderilor UE este că întregul va fi perceput ca mai mult decât o sumă de părţi, care pot fi puse individual sub semnul întrebării", comentează economistul Malcolm Barr de la J.P. Morgan.
În luna iulie, liderii zonei euro au prezentat un acord care avea rolul de a trage linie sub criza datoriilor de stat, însă au realizat în numai câteva săptămâni că era indecvat şi insuficient ţinând cont de amploarea şi profunzimea problemelor Greciei şi de vulnerabilitatea băncilor europene la riscurile de contagiune.
Unul dintre principalele obiective ale noului plan este risipirea incertitudinilor legate de dimensiunea sprijinului financiar pentru Grecia, dar şi înlăturarea temerilor că fondul de stabilitate nu va avea suficientă forţă pentru o evenuală susţinere a Italiei sau Spaniei.
Lucian Croitoru, consilier al guverantorului BNR, a declarat, joi, comentând măsurile decise de UE, că există îngrijorări legate de resursele disponibile pentru fondul de urgenţă al zonei euro, iar planul urmează să fie "digerat" de pieţe, care vor stabili dacă se restaurează sau nu încrederea.
"Pachetul de măsuri va fi evaluat de piaţă şi vom vedea dacă se reface încrederea sau nu. S-ar putea să fie îngrijorări de resursele disponibile pentru EFSF, această facilitate europeană. Unele ţări care sunt astăzi privită cu suspiciune pe piaţă ocupă un spaţiu foarte mare pe piaţa datoriilor şi s-ar putea ca suma de un trilion de euro inclusă în pachet să fie privită de pieţe ca insuficientă, cum există şansa ca o combinaţie între ele să facă acest nivel suficient. Sunt diverse estimări, vom vedea", a spus Croitoru.
Europa vrea să finalizeze până la sfârşitul anului toate negocierile privind noul pachet destinat Greciei, pentru ca statul elen să dispună în 2012, după încheierea acordului stand-by din 2010, de un altul care să continue finanţarea externă de la guvernele din zona euro şi FMI.
Măsurile convenite miercuri vizează practic reducerea datoriei Greciei de la circa 160% din PIB în prezent la 120% din PIB până în 2020.
"Datoria este totalmente sustenabilă acum. Grecia îşi poate încheia socotelile cu trecutul odată pentru totdeauna", a declarat premierul elen George Papandreou după summit.
O înaltă sursă din avocatură apropiată International Swaps and Derivatives Association a declarat pentru Reuters că pentru că băncile au acceptat deja pierderile prin intermediul reprezentanţilor de la Bruxelles declanşarea unui "incident de credit" care să conducă la plata contractelor derivate credit-default swap (CSD) este puţin probabilă.
Totodată, creşterea resurselor Fondului de Stabilitate la 1.000 miliarde euro ridică mai multe semne de întrebare.
În primul rând, măsura are ca rol convingerea pieţelor că zona euro poate împiedica criza să înghită Italia şi Spania, a treia şi a patra economie a zonei euro. Fondul a avut, în 2010, la înfiinţare, resurse financiare de 440 miliarde euro. După ce a ajutat Grecia, Portugalia şi Irlanda, mecanismul mai are la dispoziţie 290 miliarde euro.
Circa 250 miliarde euro din aceşti bani ar trebui să acţioneze ca o pârghie, să se multiplice de 4-5 ori, potrivit declaraţiilor de miercuri noapte ale liderilor europeni, inclusiv preşedintele Consiliului European Herman Van Rompuy. Nu se ştie însă clar cum vor fi folosiţi banii: pentru o schemă de garantare a obligaţiunilor de stat din zona euro, pentru cumpărarea de obligaţiuni de stat de pe piaţa principală sau pentru înfiinţarea unui vehicul investiţional special care să atragă bani din afara Europei.
Liderii europeni au indicat inclusiv că cele trei variante ar putea fi combinate.
Miniştrii Finanţelor din UE ar trebui să negocieze şi să stabilească detaliile în luna noiembrie, însă nu a fost stabilit un termen limită clar.
De asemenea, există semne de întrebare legate de determinarea premierului italian Silvio Berlusconi de a aplica un set de reforme considerate cruciale pentru restaurarea încrederii investitorilor în a treia mare economie a zonei euro.
Implicat în ultimul timp în mai multe scandaluri şi ridiculizat de presă, principala promisiune a lui Berlusconi faţă de liderii UE a fost să ridice vârsta minimă de pensionare la 67 de ani până în 2026. Oficialităţile prezente la summit s-au arătat însă rezervate în privinţa intenţiei oficialului italian de a se ţine de cuvânt.
Dintre partenerii externi, Japonia şi Canada au salutat acordul încheiat miercuri la Bruxelles, iar Xinhua, agenţia oficială de presă a Chinei, a scris că planul UE este "pozitiv, dar plin de dificultăţi".
Un purtător de cuvânt al ministerului chinez de Externe a confirmat că preşedintele Hu Jintao va discuta prin telefon cu omologul său francez Nicolas Sarkozy, iar surse europene au declarat pentru Reuters că discuţia se va învârti în jurul participării Chinei la Fondul de Stabilitate.
Până acum, Beijingul a fost cel mai avid cumpărător al obligaţiunilor emise de Fond.
La fel ca în urma acordului din 21 iulie, există temeri că băncile şi ceilalţi creditori privaţi ai Greciei vor accepta cu greu pierderile la care s-au angajat lobby-iştii la summit.
Charles Dallara, directorul executiv al celui mai mare grup de lobby din industria bancară, a declarat că băncile şi companiile de asigurări pe care le reprezintă vor respecta înţelegerea.
"Considerăm că gradul de participare a băncilor va fi foarte, foarte ridicat. Toate părţile au admis că este vorba nu numai despre viitorul Greciei, ci despre viitorul Europei şi al economiei globale", a arătat el.
Josef Ackermann, preşedinte al aceluiaşi grup de lobby şi director general al gigantului Deutsche Bank, cea mai mare bancă germană, a descris acordul cu liderii UE drept "un compromis acceptabil".
Pentru a astupa gaura lăsată de pierderile pe Grecia în finanţele băncilor, liderii europeni au căzut de acord de asemenea să impună o recapitalizare de 106 miliarde euro a sistemului bancar european.
"În timp ce punctele principale arată bine, dracul se ascunde în detalii. Nu ştim practic cum vor creşte fondul de bailout de la 440 miliarde euro la 1.000 miliarde euro. Pe deasupra, trebuie să ne întrebăm dacă 1.000 miliarde euro va fi suficient", a arătat Damien Boey, analist la Credit Suisse Sidney.
În rândul scepticilor şi-au făcut deja apariţia şi companii importante. Gigantul petrolier Royal Dutch Shell a arătat, joi, că va reduce investiţiile în Uniunea Europeană din cauza temerilor privind şansele blocului economic de a se redresa în urma crizei.
Este mai rentabil să mergi cu maşina sau cu metroul? Află aici care este distanţa pentru care nu merită să cumperi o cartelă. Analiză ZF
Odată cu scumpirea cartelelor de metrou la 4 lei, maşina devine un mijloc de transport mai accesibil decât s-ar fi crezut, potrivit unei analize ZF. În condiţiile în care un litru de motorină costă 5,47 lei, iar unul de benzină 5,49 litri, cu banii cheltuiţi pe o cartelă de metrou se pot cumpăra 0,73 litri de motorină, sau 0,72 litri de benzină.
Consumul urban al unei Dacia Logan cu motor pe benzină de 1,2 litri 75 CP este de 7,6 litri/100 km, dar având traficul din Capitală, vom lua în calcul un consum mediu de 9 litri/100km - în acest caz, cu 0,72 litri de benzină se va putea parcurge o distanţă de 8 km.
Dacă luăm în calcul un model Dacia Logan cu motor diesel 1,5 dCi de 75 CP, aceasta are un consum urban oficial de 4,9 litri/100 km, dar la fel ca şi în cazul benzinei, vom lua în calcul un consum mai mare, de 6,4 litri/100 km. În acest caz, cu 0,73 litri de motorină se poate parcurge o distanţă de 11,4 kilometri, adică de la Piaţa Unirii până la staţia de metrou Aurel Vlaicu şi retur.
În afara costului legat de combustibil, în cazul unui automobil mai trebuie luate însă în calcul şi costuri suplimentare legate de parcare, uzură şi rată lunară. Pe de altă parte, cine deţine deja un automobil, în special unul economic, îl poate utiliza cu un cost mai redus decât în cazul unei călătorii cu metroul.
Metroul poate câştiga însă decisiv numai în cazul abonamentelor - unul lunar de 62 de călătorii costă 35 de lei, iar unul cu număr nelimitat de călătorii ajunge la 50 de lei.
Precizare: Pentru articolul de mai sus s-a luat în calcul o călătorie dus-întors cu automobilul - distanţă regăsită în distanţa totală care poate fi parcursă fără a depăşi tariful unei cartele de metrou cu două călătorii.
Consumul urban al unei Dacia Logan cu motor pe benzină de 1,2 litri 75 CP este de 7,6 litri/100 km, dar având traficul din Capitală, vom lua în calcul un consum mediu de 9 litri/100km - în acest caz, cu 0,72 litri de benzină se va putea parcurge o distanţă de 8 km.
Dacă luăm în calcul un model Dacia Logan cu motor diesel 1,5 dCi de 75 CP, aceasta are un consum urban oficial de 4,9 litri/100 km, dar la fel ca şi în cazul benzinei, vom lua în calcul un consum mai mare, de 6,4 litri/100 km. În acest caz, cu 0,73 litri de motorină se poate parcurge o distanţă de 11,4 kilometri, adică de la Piaţa Unirii până la staţia de metrou Aurel Vlaicu şi retur.
În afara costului legat de combustibil, în cazul unui automobil mai trebuie luate însă în calcul şi costuri suplimentare legate de parcare, uzură şi rată lunară. Pe de altă parte, cine deţine deja un automobil, în special unul economic, îl poate utiliza cu un cost mai redus decât în cazul unei călătorii cu metroul.
Metroul poate câştiga însă decisiv numai în cazul abonamentelor - unul lunar de 62 de călătorii costă 35 de lei, iar unul cu număr nelimitat de călătorii ajunge la 50 de lei.
Precizare: Pentru articolul de mai sus s-a luat în calcul o călătorie dus-întors cu automobilul - distanţă regăsită în distanţa totală care poate fi parcursă fără a depăşi tariful unei cartele de metrou cu două călătorii.
Se ieftineşte benzina în România? Analiştii spun că preţurile vor scădea cu 5-6%, după ce petrolul a coborât cu 20% de la maximele din aprilie
Ieftinirea petrolului pe pieţele internaţionale ar putea determina şi scăderea preţului carburanţilor pe piaţa locală, consideră analiştii firmei de brokeraj forex poloneze X-Trade Brokers (XTB).
La începutul anului, companiile petroliere anunţat aproape săptămânal scumpiri ale carburanţilor, pe fondul creşterii preţului ţiţeiului la nivel internaţional. Ulterior, când barilul a început să scadă, scumpirile s-au oprit, dar nu au fost nici ieftiniri semnificative. Astfel, preţurile carburanţilor sunt acum în medie cu 11% mai mari decât la începutul anului.
Petrolul s-a ieftinit cu 19,38% de la vârfurile atinse în luna aprilie anul acesta, păstrând un avans de 7,2% faţă de nivelul de la începutul anului.
În perioada în care petrolul a coborât de la maximele ultimilor 3 ani (aprilie - septembrie), leul a pierdut 6,72% în faţa dolarului american. Raportat la începutul lui 2011, leul este cu 1,56% mai slab. Astfel, tinând cont de impactul cursului de schimb, numai o parte din contracţia preţului petrolului la bursele internaţionale se poate transmite către consumatorul final - deprecierea leului faţă de dolar erodând scăderea potenţială a preţurilor carburanţilor, explică analiştii XTB.
"Benzina şi motorina ar putea înregistra ieftiniri suplimentare estimate la aproximativ 5-6%, în condiţiile unui curs de schimb dolar-leu relativ stabil. În situaţia în care evenimentele din Grecia ar duce la intrarea în incapacitate de plată a acesteia, cursul de schimb ar înregistra presiuni de depreciere, în special în faţa dolarului american, însă, pe de altă parte, scăderea preţului petrolului ar putea echilibra impactul negativ asupra preţului final al combustibililor», a precizat Victor Safta, directorul sucursale din România a XTB. În bani, ieftinirea ar fi de circa 0,2-0,3 lei pe litru.
El crede că în anul 2012, în România, preţul carburanţilor va resimţi unele presiuni de creştere din cauza accizelor ce vor fi calculate la un curs euro-leu mai ridicat (cursul de la 30 septembrie 2011). Totuşi, impactul de aproximativ 2 bani/litru (al creşterii accizelor) la benzină ar putea fi absorbit uşor în cazul în care temerile legate de economia globală menţin tendinta descendentă a barilului de petrol.
« Conjunctura actuală pare să justifice corecţii suplimentare ale preţului petrolului. Chiar şi in lipsa acestora există argumente pentru o ieftinire a carburanţilor. O asemenea tendinţă ar aduce un impact pozitiv asupra inflaţiei, reprezentând o gură de oxigen atât pentru BNR în politica sa de ţintire a inflaţiei, cât şi pentru consumatorii români în general», a arătat Victor Safta.
Trimestrul al treilea a adus cea mai slabă performanţă a ţiţeiului de după debutul crizei financiare în 2008 : investitorii şi-au lichidat poziţiile de cumpărare într-un mediu în care criza datoriei europene ameninţă economia bătranului continent, dar şi din cauza semnalelor multiple de încetinire a economiilor Chinei şi, respectiv, Statelor Unite. Scăderile au fost amplificate de creşterea ofertei de petrol din Irak şi Libia tocmai când estimările privind cererea globală sunt revizuite în scădere.
« Petrolul a scăzut o dată cu aşteptările mai slabe privind economia globală în 2012, dar au contat şi semnalele Federal Reserve. Banca Centrală a SUA a refuzat să anunţe o nouă serie de injecţii de lichiditate, îndepărtând pentru moment temerile de inflaţie şi făcând mai puţin atractiv refugiul în petrol şi aur», explică Safta.
La începutul anului, companiile petroliere anunţat aproape săptămânal scumpiri ale carburanţilor, pe fondul creşterii preţului ţiţeiului la nivel internaţional. Ulterior, când barilul a început să scadă, scumpirile s-au oprit, dar nu au fost nici ieftiniri semnificative. Astfel, preţurile carburanţilor sunt acum în medie cu 11% mai mari decât la începutul anului.
Petrolul s-a ieftinit cu 19,38% de la vârfurile atinse în luna aprilie anul acesta, păstrând un avans de 7,2% faţă de nivelul de la începutul anului.
În perioada în care petrolul a coborât de la maximele ultimilor 3 ani (aprilie - septembrie), leul a pierdut 6,72% în faţa dolarului american. Raportat la începutul lui 2011, leul este cu 1,56% mai slab. Astfel, tinând cont de impactul cursului de schimb, numai o parte din contracţia preţului petrolului la bursele internaţionale se poate transmite către consumatorul final - deprecierea leului faţă de dolar erodând scăderea potenţială a preţurilor carburanţilor, explică analiştii XTB.
"Benzina şi motorina ar putea înregistra ieftiniri suplimentare estimate la aproximativ 5-6%, în condiţiile unui curs de schimb dolar-leu relativ stabil. În situaţia în care evenimentele din Grecia ar duce la intrarea în incapacitate de plată a acesteia, cursul de schimb ar înregistra presiuni de depreciere, în special în faţa dolarului american, însă, pe de altă parte, scăderea preţului petrolului ar putea echilibra impactul negativ asupra preţului final al combustibililor», a precizat Victor Safta, directorul sucursale din România a XTB. În bani, ieftinirea ar fi de circa 0,2-0,3 lei pe litru.
El crede că în anul 2012, în România, preţul carburanţilor va resimţi unele presiuni de creştere din cauza accizelor ce vor fi calculate la un curs euro-leu mai ridicat (cursul de la 30 septembrie 2011). Totuşi, impactul de aproximativ 2 bani/litru (al creşterii accizelor) la benzină ar putea fi absorbit uşor în cazul în care temerile legate de economia globală menţin tendinta descendentă a barilului de petrol.
« Conjunctura actuală pare să justifice corecţii suplimentare ale preţului petrolului. Chiar şi in lipsa acestora există argumente pentru o ieftinire a carburanţilor. O asemenea tendinţă ar aduce un impact pozitiv asupra inflaţiei, reprezentând o gură de oxigen atât pentru BNR în politica sa de ţintire a inflaţiei, cât şi pentru consumatorii români în general», a arătat Victor Safta.
Trimestrul al treilea a adus cea mai slabă performanţă a ţiţeiului de după debutul crizei financiare în 2008 : investitorii şi-au lichidat poziţiile de cumpărare într-un mediu în care criza datoriei europene ameninţă economia bătranului continent, dar şi din cauza semnalelor multiple de încetinire a economiilor Chinei şi, respectiv, Statelor Unite. Scăderile au fost amplificate de creşterea ofertei de petrol din Irak şi Libia tocmai când estimările privind cererea globală sunt revizuite în scădere.
« Petrolul a scăzut o dată cu aşteptările mai slabe privind economia globală în 2012, dar au contat şi semnalele Federal Reserve. Banca Centrală a SUA a refuzat să anunţe o nouă serie de injecţii de lichiditate, îndepărtând pentru moment temerile de inflaţie şi făcând mai puţin atractiv refugiul în petrol şi aur», explică Safta.
Petrolul a pierdut 25% din valoare între maximul din aprilie şi minimul din octombrie. De ce nu se vede în preţul carburanţilor?
Barilul de petrol a înregistrat o evoluţie extrem de oscilantă în 2011. Dacă în aprilie atingea maximul de 114,53 dolari, la începutul lui octombrie petrolul s-a prăbuşit la 76,39 de dolari. Această evoluţie nu le-a provocat însă vreo reacţie companiilor petroliere din România, în intervalul de maxim şi minim al barilului de petrol, carburanţii ieftinindu-se cu maximum 4%.
Mai mult, Petrom, cea mai mare companie din România şi liderul pieţei de produse petroliere, a aplicat ieri o nouă scumpire de 6 bani în cazul benzinei şi de 12 bani la motorină. Astfel, în multe staţii ale Petrom, litrul de motorină a devenit mai scump decât cel de benzină. Petrom nu este însă singura companie cu un apetit sporit pentru scumpiri, toţi ceilalţi petrolişti urmându-i exemplul.
ZF a încercat să coreleze evoluţia în euro a barilului de petrol cu statisticile europene realizate tot în euro la preţurile la carburanţi pentru toate ţările europene.
Câteva precizări
Deşi maximul atins de petrol a fost înregistrat pe data de 27 aprilie, când a ajuns la valoarea de 114,53 de dolari, cele mai apropiate statistici europene de această dată sunt cele din 18 aprilie, dată la care barilul de petrol era 108,73 de dolari. Minimul atins de barilul de petrol a fost înregistrat pe data de 3 octombrie, 76,39 de dolari, pentru această dată fiind disponibile şi statistici europene. Astfel, analiza se va concentra pe intervalul 18.04.2011-03.10.2011 şi pe modul în care au evoluat preţurile atât la petrol, cât şi la carburanţi în acest interval.
Transformat la cursul BNR din datele luate în cacul, rezultă că un baril de petrol costa 75,88 de euro pe 18 aprilie pentru ca pe data de 3 octombrie valoarea acestuia să fie de numai 57,2 euro, ceea ce se traduce printr-o scădere de circa 25%.
Ieftiniri minore la benzină
Statisticile europene făcute pe preţul carburanţilor din cele 27 de state membre arată că în intervalul 18.04.2011 - 03.10.2011 litrul de benzină comercializat în România s-a ieftinit cu numai 3%, iar cel de motorină cu doar 4%, ambele fiind calculate în euro, deşi barilul pierduse un sfert din valoare.
România nu este însă un caz singular, nici petroliştii din celelalte state membre nefiind prea harnici când a fost vorba de transpunerea în preţ a acestei evoluţii a petrolului. De exemplu, în Italia benzina chiar s-a scumpit cu 3% în intervalul analizat, şi la fel şi în Estonia, Malta sau Marea Britanie, ţări în care acest tip de carburant s-a scumpit cu 2%. Spania, Ungaria şi Polonia sunt ţări în care benzina s-a ieftinit ceva mai mult, preţurile scăzând cu 4%, 6%, respectiv 8%. Cele mai mari ieftiniri în acest interval la benzină au fost aplicate de companiile petroliere din Germania, unde acest carburant s-a ieftinit cu 9%.
La fel şi la motorină
La motorină lucrurile nu stau mult diferit, preţurile scăzând în euro în perioada analizată cu numai 4%. Din nou, România nu face notă discordantă faţă de celelalte state europene. În Italia de exemplu, preţurile au crescut în perioada 18.04.2011 - 03.10.2011 cu 2%, iar în Marea Britanie şi Slovacia cu 1%. În Ungaria în schimb, motorina s-a ieftinit cu 6%, în timp ce în Polonia, preţul a scăzut cu 8% în perioada de timp analizată.
Analiza comparată a statisticilor europene cu evoluţia barilului de petrol mai arată ceva.
De la începutul anului şi până la mijlocul lui aprilie, barilul de petrol s-a apreciat cu 14% în dolari şi cu 6,4% în euro.
Statisticile europene realizate pentru preţurile la carburanţi în toate cele 27 de state membre arată că în perioada 03.01.2011 - 18.04.2011 motorina s-a scumpit în România cu 13%, în euro.
Pe podium la scumpiri
România a fost de altfel ţara cu a doua cea mai mare scumpire la motorină în perioada analizată, tot cu 13% crescând preţul şi în Belgia, în timp ce în Cipru, Irlanda şi Belgia scumpirile au fost de 14%.
Numai în Slovenia preţurile s-au menţinut aproape constante, în rest toţi petroliştii din ţările europene fiind mai mult sau mai puţin harnici când a fost vorba de scumpirea motorinei.
Nici la benzină lucrurile nu sunt cu mult diferite.
Analizând acelaşi interval 03.01.2011 - 18.04.2011, petroliştii din România au scumpit benzina cu 8% în euro. De această dată, România nu a mai fost un lider al scumpirilor, clasându-se pe o poziţie intermediară. Companiile petroliere din Germania, Irlanda, Slovacia, Ungaria sau Austria au aplicat creşteri la benzină de până la 14%.
Se remarcă astfel un apetit destul de ridicat pentru scumpirea carburanţilor odată cu creşterea preţului la petrol, dar o lipsă de reacţie când apar ieftiniri importante.
Mai mult, Petrom, cea mai mare companie din România şi liderul pieţei de produse petroliere, a aplicat ieri o nouă scumpire de 6 bani în cazul benzinei şi de 12 bani la motorină. Astfel, în multe staţii ale Petrom, litrul de motorină a devenit mai scump decât cel de benzină. Petrom nu este însă singura companie cu un apetit sporit pentru scumpiri, toţi ceilalţi petrolişti urmându-i exemplul.
ZF a încercat să coreleze evoluţia în euro a barilului de petrol cu statisticile europene realizate tot în euro la preţurile la carburanţi pentru toate ţările europene.
Câteva precizări
Deşi maximul atins de petrol a fost înregistrat pe data de 27 aprilie, când a ajuns la valoarea de 114,53 de dolari, cele mai apropiate statistici europene de această dată sunt cele din 18 aprilie, dată la care barilul de petrol era 108,73 de dolari. Minimul atins de barilul de petrol a fost înregistrat pe data de 3 octombrie, 76,39 de dolari, pentru această dată fiind disponibile şi statistici europene. Astfel, analiza se va concentra pe intervalul 18.04.2011-03.10.2011 şi pe modul în care au evoluat preţurile atât la petrol, cât şi la carburanţi în acest interval.
Transformat la cursul BNR din datele luate în cacul, rezultă că un baril de petrol costa 75,88 de euro pe 18 aprilie pentru ca pe data de 3 octombrie valoarea acestuia să fie de numai 57,2 euro, ceea ce se traduce printr-o scădere de circa 25%.
Ieftiniri minore la benzină
Statisticile europene făcute pe preţul carburanţilor din cele 27 de state membre arată că în intervalul 18.04.2011 - 03.10.2011 litrul de benzină comercializat în România s-a ieftinit cu numai 3%, iar cel de motorină cu doar 4%, ambele fiind calculate în euro, deşi barilul pierduse un sfert din valoare.
România nu este însă un caz singular, nici petroliştii din celelalte state membre nefiind prea harnici când a fost vorba de transpunerea în preţ a acestei evoluţii a petrolului. De exemplu, în Italia benzina chiar s-a scumpit cu 3% în intervalul analizat, şi la fel şi în Estonia, Malta sau Marea Britanie, ţări în care acest tip de carburant s-a scumpit cu 2%. Spania, Ungaria şi Polonia sunt ţări în care benzina s-a ieftinit ceva mai mult, preţurile scăzând cu 4%, 6%, respectiv 8%. Cele mai mari ieftiniri în acest interval la benzină au fost aplicate de companiile petroliere din Germania, unde acest carburant s-a ieftinit cu 9%.
La fel şi la motorină
La motorină lucrurile nu stau mult diferit, preţurile scăzând în euro în perioada analizată cu numai 4%. Din nou, România nu face notă discordantă faţă de celelalte state europene. În Italia de exemplu, preţurile au crescut în perioada 18.04.2011 - 03.10.2011 cu 2%, iar în Marea Britanie şi Slovacia cu 1%. În Ungaria în schimb, motorina s-a ieftinit cu 6%, în timp ce în Polonia, preţul a scăzut cu 8% în perioada de timp analizată.
Analiza comparată a statisticilor europene cu evoluţia barilului de petrol mai arată ceva.
De la începutul anului şi până la mijlocul lui aprilie, barilul de petrol s-a apreciat cu 14% în dolari şi cu 6,4% în euro.
Statisticile europene realizate pentru preţurile la carburanţi în toate cele 27 de state membre arată că în perioada 03.01.2011 - 18.04.2011 motorina s-a scumpit în România cu 13%, în euro.
Pe podium la scumpiri
România a fost de altfel ţara cu a doua cea mai mare scumpire la motorină în perioada analizată, tot cu 13% crescând preţul şi în Belgia, în timp ce în Cipru, Irlanda şi Belgia scumpirile au fost de 14%.
Numai în Slovenia preţurile s-au menţinut aproape constante, în rest toţi petroliştii din ţările europene fiind mai mult sau mai puţin harnici când a fost vorba de scumpirea motorinei.
Nici la benzină lucrurile nu sunt cu mult diferite.
Analizând acelaşi interval 03.01.2011 - 18.04.2011, petroliştii din România au scumpit benzina cu 8% în euro. De această dată, România nu a mai fost un lider al scumpirilor, clasându-se pe o poziţie intermediară. Companiile petroliere din Germania, Irlanda, Slovacia, Ungaria sau Austria au aplicat creşteri la benzină de până la 14%.
Se remarcă astfel un apetit destul de ridicat pentru scumpirea carburanţilor odată cu creşterea preţului la petrol, dar o lipsă de reacţie când apar ieftiniri importante.
Mic dejun la 10.000 metri de altitudine
Nu puţini sunt cei care au fantezii despre cum este să călătoreşti "first class" cu avionul. Mai ales după ce George Clooney a făcut din asta un stil de viaţă, în filmul Up in the air. Intimitatea, confortul, meniul haute cuisine care nu are nimic de a face cu sandvişurile "sterile" servite uneori la bord, fac dintr-un zbor transatlantic de opt ore o experienţă exclusivistă.
Cabina First din aeronava Boeing 777 a companiei Britsh Airways e rezervată întocmai pentru aceste plăceri vinovate de care se bucură de obicei, celebrităţile, miliardarii şi personalităţile politice. Însăşi regina Marii Britanii călătoreşte first class cu British Airways. Cabina este segmentul destinat clienţilor premium ai operatorului aerian, iar diferenţa de preţ faţă de clasa business poate ajunge la câteva mii de euro pe cursele transatlantice. British Airways, care a lansat prima cabină First în 1978, a demarat recent şi un amplu program de investiţii pentru modernizare, în valoare de 100 de milioane de lire, dovadă că recesiunea nu a ajuns la atâtea mile distanţă de pământ.
Configuraţia cabinei First este de 14 locuri, scaunele din rândul de mijloc fiind mai potrivite pentru cei care călătoresc împreună. La intrare în cabină un steward amabil întâmpină pasagerii cu un pahar de vin spumant Laurent-Perrier Grand Siecle. Seara, clienţilor li se pun la dispoziţie pijamale şi papuci moi pentru un somn confortabil, la înălţime. Iar pentru insomniaci există şi un sistem de entertainment de ultimă oră- căşti, LCD şi o selecţie generoasă de filme. Sau reviste la alegere.
Experienţa culinară începe în avion cu aperitive alese, urmate de o cină rafinată, toate servite pe feţe de masă albe, alături de tacâmuri din porţelan, ca într-un restaurant select situat la 10.000 metri altitudine.
Dimineaţă clienţii First au la dispoziţie şi o trusă cu obiecte de toaletă, pe care stă înscripţionat sloganul companiei 'to fly to serve'. Iar pentru cei care doresc, în ofertă există şi micul dejun -în stil englezesc şi servit la pat .
Cabina First din aeronava Boeing 777 a companiei Britsh Airways e rezervată întocmai pentru aceste plăceri vinovate de care se bucură de obicei, celebrităţile, miliardarii şi personalităţile politice. Însăşi regina Marii Britanii călătoreşte first class cu British Airways. Cabina este segmentul destinat clienţilor premium ai operatorului aerian, iar diferenţa de preţ faţă de clasa business poate ajunge la câteva mii de euro pe cursele transatlantice. British Airways, care a lansat prima cabină First în 1978, a demarat recent şi un amplu program de investiţii pentru modernizare, în valoare de 100 de milioane de lire, dovadă că recesiunea nu a ajuns la atâtea mile distanţă de pământ.
Configuraţia cabinei First este de 14 locuri, scaunele din rândul de mijloc fiind mai potrivite pentru cei care călătoresc împreună. La intrare în cabină un steward amabil întâmpină pasagerii cu un pahar de vin spumant Laurent-Perrier Grand Siecle. Seara, clienţilor li se pun la dispoziţie pijamale şi papuci moi pentru un somn confortabil, la înălţime. Iar pentru insomniaci există şi un sistem de entertainment de ultimă oră- căşti, LCD şi o selecţie generoasă de filme. Sau reviste la alegere.
Experienţa culinară începe în avion cu aperitive alese, urmate de o cină rafinată, toate servite pe feţe de masă albe, alături de tacâmuri din porţelan, ca într-un restaurant select situat la 10.000 metri altitudine.
Dimineaţă clienţii First au la dispoziţie şi o trusă cu obiecte de toaletă, pe care stă înscripţionat sloganul companiei 'to fly to serve'. Iar pentru cei care doresc, în ofertă există şi micul dejun -în stil englezesc şi servit la pat .
Unde găseşti mirodenii din toată lumea, în Bucureşti
La sfârşitul lui septembrie s-a deschis pe strada Tudor Ştefan, nr.25, primul magazin dedicat mirodeniilor, din Bucureşti. Locul se numeşte chiar " Magazinul de mirodenii" şi conţine peste 170 de mirodenii pure, amestecuri, specialităţi de săruri, piperuri şi nu numai. Aici descoperi ulei de ajowan, asafoetida indiană şi arrowroot dar şi cea mai preţioasă mirodenie din lume, şofranul.
Magazinul din Dorobanţi este reprezentant exclusiv pentru o gamă de produse irlandeze, premiate în toată Europa, dar şi pentru colecţii de mirodenii ecologice, aduse direct de la o fermă din Sri-Lanka, în regim Fairtrade. Mirodeniile sunt organice, certificate de producători şi dublu certificate pentru România de către Ecocert. Preţurile produselor variază între 5 şi 100 de lei, în funcţie de gramaj şi de provenienţă. Şofranul, care e adus din Spania, este cel mai scump produs din magazin şi costă 75 de lei pentru un gram.
Spaţiul e uşor de găsit datorită interiorului vopsit în roşu aprins. Deşi designul păstrează ceva din stilul britanic, culorile şi varietatea mirodeniilor adunate în cei 20 de metri pătraţi fac din magazin un rai al celor fascinaţi de aroma exotică a Orientului.
Magazinul a devenit deja popular printre pasionaţii de gastronomie din capitală. "Avem clienţi vârstnici care vin săptămânal pentru a-şi lua un pic de frunze de lime sau o vanilie, dar şi clienţi care preferă produsele noastre irlandeze sau descoperă şi se îndrăgostesc de produsele din Sri-Lanka", spune Oana Bakovic, managing partner Magazinul de Mirodenii.
Magazinul din Dorobanţi este reprezentant exclusiv pentru o gamă de produse irlandeze, premiate în toată Europa, dar şi pentru colecţii de mirodenii ecologice, aduse direct de la o fermă din Sri-Lanka, în regim Fairtrade. Mirodeniile sunt organice, certificate de producători şi dublu certificate pentru România de către Ecocert. Preţurile produselor variază între 5 şi 100 de lei, în funcţie de gramaj şi de provenienţă. Şofranul, care e adus din Spania, este cel mai scump produs din magazin şi costă 75 de lei pentru un gram.
Spaţiul e uşor de găsit datorită interiorului vopsit în roşu aprins. Deşi designul păstrează ceva din stilul britanic, culorile şi varietatea mirodeniilor adunate în cei 20 de metri pătraţi fac din magazin un rai al celor fascinaţi de aroma exotică a Orientului.
Magazinul a devenit deja popular printre pasionaţii de gastronomie din capitală. "Avem clienţi vârstnici care vin săptămânal pentru a-şi lua un pic de frunze de lime sau o vanilie, dar şi clienţi care preferă produsele noastre irlandeze sau descoperă şi se îndrăgostesc de produsele din Sri-Lanka", spune Oana Bakovic, managing partner Magazinul de Mirodenii.
Almunia: CE analizează tarifele din contractele Hidroelectrica cu Arcelor Galaţi şi Alro
Comisia Europeană (CE) analizează contractele încheiate de Hidroelectrica cu Arcelor Mittal Galaţi şi Alro Slatina, dar şi cu unii distribuitori de energie cu amănuntul, pe motiv că acestea s-au realizat la tarife sub nivelul pieţei, a declarat vineri Joaquin Almunia, vicepreşedinte al CE.
"Ştiu că trecem prin vremuri grele, dar subvenţiile indirecte nu sunt o soluţie pentru a rezolva anumite probleme din diverse sectoare. Prin tarife reduse la electricitate acordate anumitor jucători, se reduce preţul de cost la beneficiar, dar sunt periculoase pentru concurenţă. Analizăm un potenţial ajutor primit de Arcelor Mittal şi Alro, prin care Hidroelectica le-a acordat tarife reduse şi de asemenea analizăm contractele Hidroelectrica cu distribuitorii cu amănuntul şi cu alţi clienţi industriali. Consumatorii industriali din alte sectoare sunt afectaţi pentru că trebuie să plătească preţuri mai mari din cauza distorsionării pieţei", a spus Almunia, care este şi comisar pentru Concurenţă, prezent la conferinţa "Concurenţa în sectoare cheie ale economiei româneşti".
Almunia a precizat că instituţia pe care o reprezintă a fost întotdeauna vigilentă la formele indirecte de ajutor de stat, inclusiv când au fost acordate sub forma reducerilor de tarife pentru anumiţi clienţi industriali.
"Problema este că nu poţi oferi preţuri mai mici unor operatori fără o justificare clară. Crearea unor avantaje unor companii, în detrimentul altora fără justificări distorsionează mediul concurenţial. Când preţurile energiei electrice nu sunt stabilite liber pe piaţă, întreaga piaţă a energiei este distorsionată şi preţurile electricităţii pentru restul consumatorilor devin mai mari (...). Am investigat mai multe cazuri de acest gen în Italia, în Grecia, acum ne uităm la cazuri şi din alte state", a spus Almunia.
El a arătat că CE mai analizează un posibil ajutor de stat pentru Oltchim şi o prenotificare a autorităţilor române pentru închiderea minelor de cărbune care nu sunt eficiente.
Guvernul a aprobat în 2009 o operaţiuune de conversie în acţiuni a datoriilor Oltchim faţă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). AVAS a preluat de la Ministerul Finanţelor, în 2002, o creanţă cu o valoare nominală de 508,6 milioane lei, provenită din executarea garanţiilor emise de stat pentru împrumuturile externe contractate de societate.
Pentru realizarea conversiei datoriei în acţiuni este necesar acordul Comisiei Europene.
În scrisoarea de intenţie convenită în acest an de Guvern cu FMI, se spune că Executivul îşi propune să vândă acţiunile deţinute la combinatul chimic până la sfârşitul anului 2011.
Referitor la închiderea minelor de cărbune ineficiente, Almunia a arătat că înţelege "sensibilitatea" acestui sector, având în vedere concentrarea regională şi numărul mare de angajaţi, adăugând că forul european analizează toate informaţiile primite de la autorităţile române în vederea unei posibile notificări formale în acest sens.
Combinatul siderurgic ArcelorMittal Galaţi, unul dintre cei mai mari consumatori de electricitate din România, a cumpărat la finele lunii decembrie 2010, prin intermediul bursei de energie OPCOM, electricitate în valoare de 227,7 milioane lei (53,2 milioane euro) de la singurul ofertant, Hidroelectrica. La acea dată, Hidroelectrica a ales să vândă energie către ArcelorMittal chiar dacă primise alte două oferte la preţuri mai mari.
Ministerul Economiei, acţionarul majoritar al Hidroelectrica, a precizat la vremea respectivă că tranzacţia a fost transparentă şi garantează profit pentru producătorul de energie. La rândul lor, oficialii ArcelorMittal au afirmat că acordul cu Hidroelectrica este legal.
În 2009, ArcelorMittal Galaţi şi-a asigurat necesarul de energie pentru 2010 într-un mod similar.
Hidroelectrica a prelungit la sfârşitul anului 2009 jumătate dintre cele 18 contracte bilaterale de vânzare a energiei electrice până în 2018. Printre acordurile extinse se numără şi cel cu producătorul de aluminiu Alro Slatina, deţinut de grupul Vimetco, controlat de omul de afaceri rus Vitali Maşiţki. Alro este cel mai mare consumator de electricitate din România.
Tema contractelor bilaterale este intens dezbătută la nivel politic şi al societăţii civile încă din 2006. Hidroelectrica a fost acuzată că vinde energie către mai mulţi furnizori prin contracte confidenţiale, la preţuri mai mici decât cele din piaţă şi care sunt renegociate anual.
Ministerul Economiei a anunţat în 2006 că intenţionează să facă publice prevederile acordurilor bilaterale încheiate de Hidroelectrica, însă firmele care cumpărau energia s-au opus şi contractele au rămas confidenţiale. Trei ani mai târziu, preşedintele Traian Băsescu a cerut Guvernului să facă public modul în care se vinde şi să îndrepte eventualele abuzuri sau ilegalităţi, dar şi această iniţiativă a rămas fără rezultat.
În cele din urmă, la jumătatea acestui an, informaţii din aceste acorduri bilaterale, precum preţurile de vânzare, au fost făcute publice de Fondul Proprietatea, acţionar minoritar în cel mai importante companii energetice de stat.
Parlamentul European a adoptat în septembrie un raport privind transparenţa pieţei de energie, care va obliga comercianţii de energie en-gros să facă publice date din acordurile încheiate şi să se înscrie într-un registru unic, la nivel european.
"Ştiu că trecem prin vremuri grele, dar subvenţiile indirecte nu sunt o soluţie pentru a rezolva anumite probleme din diverse sectoare. Prin tarife reduse la electricitate acordate anumitor jucători, se reduce preţul de cost la beneficiar, dar sunt periculoase pentru concurenţă. Analizăm un potenţial ajutor primit de Arcelor Mittal şi Alro, prin care Hidroelectica le-a acordat tarife reduse şi de asemenea analizăm contractele Hidroelectrica cu distribuitorii cu amănuntul şi cu alţi clienţi industriali. Consumatorii industriali din alte sectoare sunt afectaţi pentru că trebuie să plătească preţuri mai mari din cauza distorsionării pieţei", a spus Almunia, care este şi comisar pentru Concurenţă, prezent la conferinţa "Concurenţa în sectoare cheie ale economiei româneşti".
Almunia a precizat că instituţia pe care o reprezintă a fost întotdeauna vigilentă la formele indirecte de ajutor de stat, inclusiv când au fost acordate sub forma reducerilor de tarife pentru anumiţi clienţi industriali.
"Problema este că nu poţi oferi preţuri mai mici unor operatori fără o justificare clară. Crearea unor avantaje unor companii, în detrimentul altora fără justificări distorsionează mediul concurenţial. Când preţurile energiei electrice nu sunt stabilite liber pe piaţă, întreaga piaţă a energiei este distorsionată şi preţurile electricităţii pentru restul consumatorilor devin mai mari (...). Am investigat mai multe cazuri de acest gen în Italia, în Grecia, acum ne uităm la cazuri şi din alte state", a spus Almunia.
El a arătat că CE mai analizează un posibil ajutor de stat pentru Oltchim şi o prenotificare a autorităţilor române pentru închiderea minelor de cărbune care nu sunt eficiente.
Guvernul a aprobat în 2009 o operaţiuune de conversie în acţiuni a datoriilor Oltchim faţă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). AVAS a preluat de la Ministerul Finanţelor, în 2002, o creanţă cu o valoare nominală de 508,6 milioane lei, provenită din executarea garanţiilor emise de stat pentru împrumuturile externe contractate de societate.
Pentru realizarea conversiei datoriei în acţiuni este necesar acordul Comisiei Europene.
În scrisoarea de intenţie convenită în acest an de Guvern cu FMI, se spune că Executivul îşi propune să vândă acţiunile deţinute la combinatul chimic până la sfârşitul anului 2011.
Referitor la închiderea minelor de cărbune ineficiente, Almunia a arătat că înţelege "sensibilitatea" acestui sector, având în vedere concentrarea regională şi numărul mare de angajaţi, adăugând că forul european analizează toate informaţiile primite de la autorităţile române în vederea unei posibile notificări formale în acest sens.
Combinatul siderurgic ArcelorMittal Galaţi, unul dintre cei mai mari consumatori de electricitate din România, a cumpărat la finele lunii decembrie 2010, prin intermediul bursei de energie OPCOM, electricitate în valoare de 227,7 milioane lei (53,2 milioane euro) de la singurul ofertant, Hidroelectrica. La acea dată, Hidroelectrica a ales să vândă energie către ArcelorMittal chiar dacă primise alte două oferte la preţuri mai mari.
Ministerul Economiei, acţionarul majoritar al Hidroelectrica, a precizat la vremea respectivă că tranzacţia a fost transparentă şi garantează profit pentru producătorul de energie. La rândul lor, oficialii ArcelorMittal au afirmat că acordul cu Hidroelectrica este legal.
În 2009, ArcelorMittal Galaţi şi-a asigurat necesarul de energie pentru 2010 într-un mod similar.
Hidroelectrica a prelungit la sfârşitul anului 2009 jumătate dintre cele 18 contracte bilaterale de vânzare a energiei electrice până în 2018. Printre acordurile extinse se numără şi cel cu producătorul de aluminiu Alro Slatina, deţinut de grupul Vimetco, controlat de omul de afaceri rus Vitali Maşiţki. Alro este cel mai mare consumator de electricitate din România.
Tema contractelor bilaterale este intens dezbătută la nivel politic şi al societăţii civile încă din 2006. Hidroelectrica a fost acuzată că vinde energie către mai mulţi furnizori prin contracte confidenţiale, la preţuri mai mici decât cele din piaţă şi care sunt renegociate anual.
Ministerul Economiei a anunţat în 2006 că intenţionează să facă publice prevederile acordurilor bilaterale încheiate de Hidroelectrica, însă firmele care cumpărau energia s-au opus şi contractele au rămas confidenţiale. Trei ani mai târziu, preşedintele Traian Băsescu a cerut Guvernului să facă public modul în care se vinde şi să îndrepte eventualele abuzuri sau ilegalităţi, dar şi această iniţiativă a rămas fără rezultat.
În cele din urmă, la jumătatea acestui an, informaţii din aceste acorduri bilaterale, precum preţurile de vânzare, au fost făcute publice de Fondul Proprietatea, acţionar minoritar în cel mai importante companii energetice de stat.
Parlamentul European a adoptat în septembrie un raport privind transparenţa pieţei de energie, care va obliga comercianţii de energie en-gros să facă publice date din acordurile încheiate şi să se înscrie într-un registru unic, la nivel european.
Hidroelectrica: Acordurile de vânzare a energiei către Alro şi ArcelorMittal nu sunt ajutor de stat
Conducerea Hidroelectrica apreciază că niciunul dintre contractele bilaterale de vânzare a energiei electrice, implicit către Alro şi ArcelorMittal Galaţi, nu se încadrează în categoria ajutorului de stat întrucât toate aceste acorduri au preţuri mai mari decât cele de producţie.
"Conducerea companiei consideră că aceste două contracte menţionate (cu Alro şi cu ArcelorMittal - n.r.) nu se încadrează în categoria ajutorului de stat (subvenţii indirecte acordate de stat pentru anumiţi distribuitori) şi a argumentat solid această convingere. În opinia Hidroelectrica, nici contractele de mai sus şi nici altele aflate în derulare, nu reprezintă ajutor de stat deoarece în toate cazurile livrarea s-a făcut la preţuri mai mari decât costul mediu de producţie, asigurând profitul companiei", se arată într-un comunicat al producătorului de energie, scrie Mediafax.
Compania face aceste precizări ca reacţie la afirmaţiile vicepreşedintelui Comisiei Europene Joaquin Almunia, care a declarat vineri, la Bucureşti, că toate contractele de vânzare a energiei ale Hidroelectrica, inclusiv cele cu Alro şi ArcelorMittal Galaţi, sunt analizate de Comisie, deoarece acestea s-au realizat la tarife sub nivelul pieţei.
"Ştiu că trecem prin vremuri grele, dar subvenţiile indirecte nu sunt o soluţie pentru a rezolva anumite probleme din diverse sectoare. Prin tarife reduse la electricitate acordate anumitor jucători, se reduce preţul de cost la beneficiar, dar sunt periculoase pentru concurenţă. Analizăm un potenţial ajutor primit de ArcelorMittal şi Alro, prin care Hidroelectica le-a acordat tarife reduse şi de asemenea analizăm contractele Hidroelectrica cu distribuitorii cu amănuntul şi cu alţi clienţi industriali. Consumatorii industriali din alte sectoare sunt afectaţi pentru că trebuie să plătească preţuri mai mari din cauza distorsionării pieţei", a spus Almunia, care este şi comisar pentru Concurenţă, prezent la conferinţa "Concurenţa în sectoare cheie ale economiei româneşti".
Hidroelectrica arată că încheierea acestor contracte nu a avut ca rezultat transferul unor resurse financiare aparţinând statului român către furnizori, astfel că nu pot fi considerate ajutor de stat.
Hidroelectrica a prelungit la sfârşitul anului 2009 până în 2018 jumătate dintre cele 18 contracte bilaterale de vânzare a energiei electrice. Printre acordurile extinse se numără şi cel cu producătorul de aluminiu Alro Slatina, deţinut de grupul Vimetco, controlat de omul de afaceri rus Vitali Maşiţki. Alro este cel mai mare consumator de electricitate din România.
"Conducerea Hidroelectrica este preocupată de respectarea condiţiilor impuse de apartenenţa la Uniunea Europeană şi de asigurarea condiţiilor necesare dezvoltării şi consolidării pieţei concurenţiale, aşa încât în 2011 a iniţiat trei runde de negocieri cu partenerii din piaţa concurenţială, având ca obiective reducerea duratei contractelor, reducerea cantităţilor livrate, majorarea preţului de livrare şi chiar întreruperea contractelor. Negocierile vor continua până la finele anului, urmând ca rezultatele să fie aplicate începand cu exerciţiul economico-financiar 2012", a declarat în comunicat directorul general al Hidroelectrica, Constantin Trihenea.
Hidroelectrica a fost nevoită, în luna septembrie, să trasnmită tuturor companiilor cărora la vinde energie că va reduce cantităţile din cauza scăderii nivelului apelor în lacurile de acumulare, ca efect al secetei din acest an.
Compania de stat renegociază anual cu clienţii din contractele bilaterale preţul de livrare.
Totodată, în comunicat se arată că Hidroelectrica a răspuns solicitărilor Comisiei Europene în legătură cu contractele de furnizare a energiei aflate în derulare şi a pus la dispozitie toate informaţiile necesare pentru evaluarea activităţii pe piaţa energiei din România.
"Referitor la contractele de furnizare încheiate cu Alro Slatina şi ArcelorMittal, au fost transmise, prin intermediul Ministerului Economiei, clarificarile solicitate încă din luna aprilie 2011, iar Comisia Europeană nu a cerut până acum informaţii suplimentare. Mai mult, contractul cu ArcelorMittal a fost încheiat pe bursa de energie, în condiţii de transparenţă şi de concurenţă", se mai spune în comunicatul Hidroelectrica.
Combinatul siderurgic ArcelorMittal Galaţi, unul dintre cei mai mari consumatori de electricitate din România, a cumpărat la finele lunii decembrie 2010, prin intermediul bursei de energie OPCOM, electricitate în valoare de 227,7 milioane lei (53,2 milioane euro) de la singurul ofertant, Hidroelectrica.
La acea dată, Hidroelectrica a ales să vândă energie către ArcelorMittal chiar dacă primise alte două oferte la preţuri mai mari. În 2009, ArcelorMittal Galaţi şi-a asigurat necesarul de energie pentru 2010 într-un mod similar.
Tema contractelor bilaterale este intens dezbătută la nivel politic şi al societăţii civile încă din 2006. Hidroelectrica a fost acuzată că vinde energie către mai mulţi furnizori prin contracte confidenţiale, la preţuri mai mici decât cele din piaţă şi care sunt renegociate anual.
Parlamentul European a adoptat în septembrie un raport privind transparenţa pieţei de energie, care va obliga comercianţii de energie en-gros să facă publice date din acordurile încheiate şi să se înscrie într-un registru unic, la nivel european.
"Conducerea companiei consideră că aceste două contracte menţionate (cu Alro şi cu ArcelorMittal - n.r.) nu se încadrează în categoria ajutorului de stat (subvenţii indirecte acordate de stat pentru anumiţi distribuitori) şi a argumentat solid această convingere. În opinia Hidroelectrica, nici contractele de mai sus şi nici altele aflate în derulare, nu reprezintă ajutor de stat deoarece în toate cazurile livrarea s-a făcut la preţuri mai mari decât costul mediu de producţie, asigurând profitul companiei", se arată într-un comunicat al producătorului de energie, scrie Mediafax.
Compania face aceste precizări ca reacţie la afirmaţiile vicepreşedintelui Comisiei Europene Joaquin Almunia, care a declarat vineri, la Bucureşti, că toate contractele de vânzare a energiei ale Hidroelectrica, inclusiv cele cu Alro şi ArcelorMittal Galaţi, sunt analizate de Comisie, deoarece acestea s-au realizat la tarife sub nivelul pieţei.
"Ştiu că trecem prin vremuri grele, dar subvenţiile indirecte nu sunt o soluţie pentru a rezolva anumite probleme din diverse sectoare. Prin tarife reduse la electricitate acordate anumitor jucători, se reduce preţul de cost la beneficiar, dar sunt periculoase pentru concurenţă. Analizăm un potenţial ajutor primit de ArcelorMittal şi Alro, prin care Hidroelectica le-a acordat tarife reduse şi de asemenea analizăm contractele Hidroelectrica cu distribuitorii cu amănuntul şi cu alţi clienţi industriali. Consumatorii industriali din alte sectoare sunt afectaţi pentru că trebuie să plătească preţuri mai mari din cauza distorsionării pieţei", a spus Almunia, care este şi comisar pentru Concurenţă, prezent la conferinţa "Concurenţa în sectoare cheie ale economiei româneşti".
Hidroelectrica arată că încheierea acestor contracte nu a avut ca rezultat transferul unor resurse financiare aparţinând statului român către furnizori, astfel că nu pot fi considerate ajutor de stat.
Hidroelectrica a prelungit la sfârşitul anului 2009 până în 2018 jumătate dintre cele 18 contracte bilaterale de vânzare a energiei electrice. Printre acordurile extinse se numără şi cel cu producătorul de aluminiu Alro Slatina, deţinut de grupul Vimetco, controlat de omul de afaceri rus Vitali Maşiţki. Alro este cel mai mare consumator de electricitate din România.
"Conducerea Hidroelectrica este preocupată de respectarea condiţiilor impuse de apartenenţa la Uniunea Europeană şi de asigurarea condiţiilor necesare dezvoltării şi consolidării pieţei concurenţiale, aşa încât în 2011 a iniţiat trei runde de negocieri cu partenerii din piaţa concurenţială, având ca obiective reducerea duratei contractelor, reducerea cantităţilor livrate, majorarea preţului de livrare şi chiar întreruperea contractelor. Negocierile vor continua până la finele anului, urmând ca rezultatele să fie aplicate începand cu exerciţiul economico-financiar 2012", a declarat în comunicat directorul general al Hidroelectrica, Constantin Trihenea.
Hidroelectrica a fost nevoită, în luna septembrie, să trasnmită tuturor companiilor cărora la vinde energie că va reduce cantităţile din cauza scăderii nivelului apelor în lacurile de acumulare, ca efect al secetei din acest an.
Compania de stat renegociază anual cu clienţii din contractele bilaterale preţul de livrare.
Totodată, în comunicat se arată că Hidroelectrica a răspuns solicitărilor Comisiei Europene în legătură cu contractele de furnizare a energiei aflate în derulare şi a pus la dispozitie toate informaţiile necesare pentru evaluarea activităţii pe piaţa energiei din România.
"Referitor la contractele de furnizare încheiate cu Alro Slatina şi ArcelorMittal, au fost transmise, prin intermediul Ministerului Economiei, clarificarile solicitate încă din luna aprilie 2011, iar Comisia Europeană nu a cerut până acum informaţii suplimentare. Mai mult, contractul cu ArcelorMittal a fost încheiat pe bursa de energie, în condiţii de transparenţă şi de concurenţă", se mai spune în comunicatul Hidroelectrica.
Combinatul siderurgic ArcelorMittal Galaţi, unul dintre cei mai mari consumatori de electricitate din România, a cumpărat la finele lunii decembrie 2010, prin intermediul bursei de energie OPCOM, electricitate în valoare de 227,7 milioane lei (53,2 milioane euro) de la singurul ofertant, Hidroelectrica.
La acea dată, Hidroelectrica a ales să vândă energie către ArcelorMittal chiar dacă primise alte două oferte la preţuri mai mari. În 2009, ArcelorMittal Galaţi şi-a asigurat necesarul de energie pentru 2010 într-un mod similar.
Tema contractelor bilaterale este intens dezbătută la nivel politic şi al societăţii civile încă din 2006. Hidroelectrica a fost acuzată că vinde energie către mai mulţi furnizori prin contracte confidenţiale, la preţuri mai mici decât cele din piaţă şi care sunt renegociate anual.
Parlamentul European a adoptat în septembrie un raport privind transparenţa pieţei de energie, care va obliga comercianţii de energie en-gros să facă publice date din acordurile încheiate şi să se înscrie într-un registru unic, la nivel european.
ArcelorMittal Galaţi a redeschis astăzi un furnal cu o capacitate de 2 mil. de tone
ArcelorMittal Galaţi, cel mai mare combinat din ţară, controlat de miliardarul indian Lakshmi Mittal, a anunţat că astăzi a elaborat prima şarjă de oţel de la noul furnal (nr. 5) care tocmai a fost redeschis după lucrări de modernizare care au totalizat 80 mil. euro.
Noul furnal pus în funcţiune are o capacitate de 2 mil. de tone de oţel brut pe an şi va ridica capacitatea de producţie a combinatului de la Galaţi la 3 mil. de tone de oţel brut.
"ArcelorMittal Galaţi anunţă că a început, duminică, procedurile de repornire a Furnalului nr. 5. Prima şarjă a fost elaborată luni. Această investiţie - în valoare de peste 80 de milioane de euro - a fost derulată de către o puternică echipă locală de proiect sprijinită de experţi din cadrul diviziei de business Flat Carbon Europe a ArcelorMittal. Cu cele mai bune tehnologii la nivel mondial implementate, noul Furnal nr. 5, reînzidit, are o durată de viaţă estimată la peste 15 ani. Obiectivul acestei investiţii este să contribuie la scăderea costurilor variabile ale Combinatului consolidându-i, astfel, competitivitatea", spun reprezentanţii ArcelorMittal Galaţi.
Recent, conducerea combinatului a luat decizia de a închide un alt furnal cu o capacitate la jumătate din cea a furnalului nou pus astăzi în funcţiune, motivând că necesită lucrări de modernizare.
ArcelorMittal Galaţi a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 985 mil. euro şi a consemnat pierderi de 81,3 mil. euro timp în care a funcţionat cu o capacitate de producţie de circa 2 mil. tone, similară cu cea a furnalului 5 redeschis astăzi.
Noul furnal pus în funcţiune are o capacitate de 2 mil. de tone de oţel brut pe an şi va ridica capacitatea de producţie a combinatului de la Galaţi la 3 mil. de tone de oţel brut.
"ArcelorMittal Galaţi anunţă că a început, duminică, procedurile de repornire a Furnalului nr. 5. Prima şarjă a fost elaborată luni. Această investiţie - în valoare de peste 80 de milioane de euro - a fost derulată de către o puternică echipă locală de proiect sprijinită de experţi din cadrul diviziei de business Flat Carbon Europe a ArcelorMittal. Cu cele mai bune tehnologii la nivel mondial implementate, noul Furnal nr. 5, reînzidit, are o durată de viaţă estimată la peste 15 ani. Obiectivul acestei investiţii este să contribuie la scăderea costurilor variabile ale Combinatului consolidându-i, astfel, competitivitatea", spun reprezentanţii ArcelorMittal Galaţi.
Recent, conducerea combinatului a luat decizia de a închide un alt furnal cu o capacitate la jumătate din cea a furnalului nou pus astăzi în funcţiune, motivând că necesită lucrări de modernizare.
ArcelorMittal Galaţi a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 985 mil. euro şi a consemnat pierderi de 81,3 mil. euro timp în care a funcţionat cu o capacitate de producţie de circa 2 mil. tone, similară cu cea a furnalului 5 redeschis astăzi.
Nemţii de la PCC cer din nou demisia lui Roibu de la conducerea Oltchim. Vezi care sunt motivele.
Grupul nemţesc Petro Carbo Chem (PCC), care deţine 17,5% din acţiunile Oltchim, a inclus pe ordinea de zi a adunării acţionarilor care va avea loc la începutul lunii decembrie propunerea privind demiterea lui Constantin Roibu(FOTO) din funcţia de director general al Oltchim, poziţie pe care o ocupă de peste 20 de ani.
Printre motivele enumerate de PCC care stau la baza acestei propuneri se află faptul că Roibu a fost sancţionat de CNVM pentru manipularea pieţei de capital, ei consideră totodată că şeful Oltchim nu supervizează suficient angajaţii şi din această cauză compania nu a restituit la timp certificatele CO2 fapt pentru care firma se află în situaţia de a primi o posibilă amendă de 14,3 mil. euro.
PCC mai spune că sub conducerea lui Roibu situaţia financiară a Oltchim s-a deteriorat în mod constant.
"Domnul Roibu nu înţelege problemele reale ale Oltchim, dând în mod constant vina pe factori externi pentru problemele Oltchim şi nu pe propria conducere. Domnul Roibu nu prezintă soluţii alternative pentru problemele societăţii", se mai arată în convocatorul publicat pe bursă.
PCC a mai cerut şi în trecut demisia lui Constantin Roibu, însă Ministerul Economiei, care deţine pachetul majoritar de acţiuni al Oltchim, a respins de fiecare dată propunerea.
În cadrul aceleiaşi adunări acţionarii vor mai discuta confirmarea lui Constantin Dascălu în funcţia de administrator al societăţii şi preşedinte al Consilului de Administraţie. El l-a înlocuit pe Roibu din funcţia de preşedinte în urma deciziei instituţiei statului de separare a funcţiilor de director general şi preşedinte deţinute anterior de Constantin Roibu.
Nemţii de la PCC au mai propus ca Roibu să fie tras la răspundere în instanţă pentru prejudiciile cauzate societăţii în calitate de director general.
Aceştia mai vor ca societatea să explice de ce a continuat să acorde sponsorizări, în special echipei de handbal, deşi nu a mai raportat profit din anul 2007 şi a trimis angajaţii în şomaj tehnic.
Printre motivele enumerate de PCC care stau la baza acestei propuneri se află faptul că Roibu a fost sancţionat de CNVM pentru manipularea pieţei de capital, ei consideră totodată că şeful Oltchim nu supervizează suficient angajaţii şi din această cauză compania nu a restituit la timp certificatele CO2 fapt pentru care firma se află în situaţia de a primi o posibilă amendă de 14,3 mil. euro.
PCC mai spune că sub conducerea lui Roibu situaţia financiară a Oltchim s-a deteriorat în mod constant.
"Domnul Roibu nu înţelege problemele reale ale Oltchim, dând în mod constant vina pe factori externi pentru problemele Oltchim şi nu pe propria conducere. Domnul Roibu nu prezintă soluţii alternative pentru problemele societăţii", se mai arată în convocatorul publicat pe bursă.
PCC a mai cerut şi în trecut demisia lui Constantin Roibu, însă Ministerul Economiei, care deţine pachetul majoritar de acţiuni al Oltchim, a respins de fiecare dată propunerea.
În cadrul aceleiaşi adunări acţionarii vor mai discuta confirmarea lui Constantin Dascălu în funcţia de administrator al societăţii şi preşedinte al Consilului de Administraţie. El l-a înlocuit pe Roibu din funcţia de preşedinte în urma deciziei instituţiei statului de separare a funcţiilor de director general şi preşedinte deţinute anterior de Constantin Roibu.
Nemţii de la PCC au mai propus ca Roibu să fie tras la răspundere în instanţă pentru prejudiciile cauzate societăţii în calitate de director general.
Aceştia mai vor ca societatea să explice de ce a continuat să acorde sponsorizări, în special echipei de handbal, deşi nu a mai raportat profit din anul 2007 şi a trimis angajaţii în şomaj tehnic.
Tudor Furir, Pernod Ricard: Consumatorii au rămas prudenţi, dar au mai multă încredere şi un apetit mai mare de a cheltui
Tudor Furir, directorul general al importatorului de băuturi alcoolice Pernod Ricard România, filiala locală a grupului francez cu acelaşi nume, spune că bugetul pentru anul viitor al companiei este construit pe o creştere "single digit" (de o cifră, adică sub 10%) şi că a luat în calcul la contruirea acestuia "o modestă relansare economică" în condiţiile păstrării taxelor la nivelul actual.
"Bugetul pe 2012 este finalizat şi avem de asemenea si un «tentative budget» (o tentativă de buget - n. red.) pentru următorii patru ani. Premisele de la care am pornit au fost o stabilitate a cursului de schimb, nicio modificare a taxelor actuale, accize, TVA, precum şi o modestă relansare economică. (...) Nu avem mai multe bugete, facem însă corecţii bugetare trimestriale în funcţie de evoluţia pieţei", a precizat Furir.
Cu ochii la evoluţia PIB
Compania are în portofoliu 40 de branduri de băuturi spirtoase şi vinuri, iar principalele branduri de whisky din portofoliul Pernod Ricard România sunt Chivas Regal (super-premium), Ballantine's, Jameson (premium), Queen Anne, Canadian Special Old şi MacNairs (mainstream). Pe segmentul de vodcă, filiala producătorului francez este prezentă cu brandurile Exquisit (superpremium), Absolut (premium), Wyborowa şi Borzoi (mainstream). În ceea ce priveşte preţul la raft, acesta atinge 40-45 de lei în cazul Ballantine's sau Absolut (pentru o sticlă de 0,7 litri).
Şeful Pernod Ricard România, business care anul trecut a ajuns la 104,3 mil. lei (aproape 25 mil. euro), mai spune că nu şi-a propus extinderi de portofoliu sau achiziţii anul viitor, ci consolidarea poziţiei actuale prin investiţii în portofoliul existent.
"Văd un an (2012 - n. red.) cu multe provocări, cu un context economic volatil, greu de prognozat. Evoluţia ţărilor din UE va avea un impact major asupra performanţelor economiei româneşti. Personal, cred într-o creştere economică modestă, care ar trebui să permită o uşoară creştere a bussinessului nostru."
Preţurile constante au impulsionat vânzările
Anul acesta Pernod Ricard mizează tot pe creştere, de aproximativ 8-10%, în condiţiile în care până acum evoluţiile de la un trimestru la altul au fost oscilante. Furir a văzut că primul trimestru a fost ezitant, pentru ca apoi, în trimestrul doi şi trei, evoluţia să fie peste aşteptări.
"Consumatorii, deşi au rămas prudenţi, au început să aibă mai multă încredere şi de aici a rezultat un apetit mărit pentru a cheltui. Am profitat de trendul pozitiv de consum pentru categoria vodcă (...) Politica de a păstra preţurile constante a fost de asemenea un factor cu impact pozitiv în vânzări", a mai spus şeful Pernod Ricard România.
Cu toate acestea, consumul (la nivelul bunurilor de larg consum) a continuat să scadă anul acesta, având un declin de aproximativ 5% în primele opt luni ale anului, potrivit datelor Institutului de Statiscă.
Anul acesta Pernod Ricard a avut un singur scenariu de buget, de la care au existat deviaţii, dar au fost făcute "corecţii", iar "controlul investiţiilor în piaţă şi al costurilor de operare a fost esenţial".
O piaţă dificilă
Scăderea puterii de cumpărare s-a resimţit puternic în ultimii ani în industria băuturilor alcoolice, iar companiile încă încearcă să-şi găsească drumul spre creştere.
Industria a fost afectată şi de creşterea TVA, dar şi de faptul că mulţi distribuitori au intrat în insolvenţă, astfel că recuperarea banilor din piaţă a devenit mai dificilă.
Pe segmentul de import, cei mai mari jucători sunt BDG Import, Pernod Ricard, iar dintre producători, cele mai mari rulaje la fac Alexandrion Group, Prodal '94 şi Scandic Distilleries.
"Bugetul pe 2012 este finalizat şi avem de asemenea si un «tentative budget» (o tentativă de buget - n. red.) pentru următorii patru ani. Premisele de la care am pornit au fost o stabilitate a cursului de schimb, nicio modificare a taxelor actuale, accize, TVA, precum şi o modestă relansare economică. (...) Nu avem mai multe bugete, facem însă corecţii bugetare trimestriale în funcţie de evoluţia pieţei", a precizat Furir.
Cu ochii la evoluţia PIB
Compania are în portofoliu 40 de branduri de băuturi spirtoase şi vinuri, iar principalele branduri de whisky din portofoliul Pernod Ricard România sunt Chivas Regal (super-premium), Ballantine's, Jameson (premium), Queen Anne, Canadian Special Old şi MacNairs (mainstream). Pe segmentul de vodcă, filiala producătorului francez este prezentă cu brandurile Exquisit (superpremium), Absolut (premium), Wyborowa şi Borzoi (mainstream). În ceea ce priveşte preţul la raft, acesta atinge 40-45 de lei în cazul Ballantine's sau Absolut (pentru o sticlă de 0,7 litri).
Şeful Pernod Ricard România, business care anul trecut a ajuns la 104,3 mil. lei (aproape 25 mil. euro), mai spune că nu şi-a propus extinderi de portofoliu sau achiziţii anul viitor, ci consolidarea poziţiei actuale prin investiţii în portofoliul existent.
"Văd un an (2012 - n. red.) cu multe provocări, cu un context economic volatil, greu de prognozat. Evoluţia ţărilor din UE va avea un impact major asupra performanţelor economiei româneşti. Personal, cred într-o creştere economică modestă, care ar trebui să permită o uşoară creştere a bussinessului nostru."
Preţurile constante au impulsionat vânzările
Anul acesta Pernod Ricard mizează tot pe creştere, de aproximativ 8-10%, în condiţiile în care până acum evoluţiile de la un trimestru la altul au fost oscilante. Furir a văzut că primul trimestru a fost ezitant, pentru ca apoi, în trimestrul doi şi trei, evoluţia să fie peste aşteptări.
"Consumatorii, deşi au rămas prudenţi, au început să aibă mai multă încredere şi de aici a rezultat un apetit mărit pentru a cheltui. Am profitat de trendul pozitiv de consum pentru categoria vodcă (...) Politica de a păstra preţurile constante a fost de asemenea un factor cu impact pozitiv în vânzări", a mai spus şeful Pernod Ricard România.
Cu toate acestea, consumul (la nivelul bunurilor de larg consum) a continuat să scadă anul acesta, având un declin de aproximativ 5% în primele opt luni ale anului, potrivit datelor Institutului de Statiscă.
Anul acesta Pernod Ricard a avut un singur scenariu de buget, de la care au existat deviaţii, dar au fost făcute "corecţii", iar "controlul investiţiilor în piaţă şi al costurilor de operare a fost esenţial".
O piaţă dificilă
Scăderea puterii de cumpărare s-a resimţit puternic în ultimii ani în industria băuturilor alcoolice, iar companiile încă încearcă să-şi găsească drumul spre creştere.
Industria a fost afectată şi de creşterea TVA, dar şi de faptul că mulţi distribuitori au intrat în insolvenţă, astfel că recuperarea banilor din piaţă a devenit mai dificilă.
Pe segmentul de import, cei mai mari jucători sunt BDG Import, Pernod Ricard, iar dintre producători, cele mai mari rulaje la fac Alexandrion Group, Prodal '94 şi Scandic Distilleries.
Discuţiile Rewe cu Enterprise pentru vânzarea reţelelor Penny din România şi Bulgaria au eşuat
Discuţiile dintre retailerul german Rewe Group şi compania poloneză Enterprise Investors, prezentă în România prin magazinele Profi, privind vânzarea diviziilor Penny din România şi Bulgaria au eşuat, potrivit publicaţiei germane Lebensmittel Zeitung.
Enterprise Investors ar fi putut folosi achiziţia operaţiunilor Penny pentru a-şi întări lanţul de magazine de tip discount Profi, potrivit publicaţiei, citate de portalul Planet Retail.
Penny s-a confruntat cu difcultăţi pe pieţele din România şi Bulgaria, din cauza dezvoltării competitorului Lidl, parte a grupului Schwarz, care s-a extins prin achiziţia lanţului de magazine discount Plus de la Tengelmann, scrie Mediafax.
Lebensmittel Zeitung a anunţat, în iulie, că Rewe ar putea renunţa la diviziile Penny din România şi Bulgaria, iar compania de investiţii Enterprise Investors, prezentă în România prin reţeaua de magazine Profi, ar putea fi interesată de preluare, potrivit publicaţiei germane Lebensmittel Zeitung.
Enterprise Investors, companie înregistrată în Polonia, controlează magazinele Profi din România prin intermediul fondului de investiţii Polish Enterprise Fund VI (PEF VI). PEF VI a preluat Profi Rom Food în 2010 pentru 66 milioane de euro. Profi Rom Food operează 101 magazine Profi în 67 de oraşe şi are 2.800 de angajaţi. Compania a deschis în acest an 19 magazine, iar până la sfârşitul acestui an vrea să deschidă alte şase unităţi.
PEF VI a anunţat, în octombrie, că va majora cu 10 milioane euro capitalul social al companiei Profi Rom Food, pentru investiţii în extinderea reţelei de supermarketuri Profi, iar în următorii ani investiţia totală în aceste magazine ar putea ajunge la 100 milioane euro.
Rewe România operează o reţea de 121 magazine de discount Penny Market/Penny Market XXL. Grupul german este prezent în România prin lanţurile de magazine Penny Market, Penny Market XXL şi Billa.
Parte a grupului Lidl & Schwartz, Lidl operează în România reţeaua de magazine de discount Plus şi cea de hipermarketuri Kaufland. Lidl a anunţat în octombrie că va deschide magazine sub brand propriu în România, după ce a rebranduit şi modernizat cele 107 unităţi Plus achiziţionate de la Tengelmann în 2010 şi a construit 11 unităţi noi. Lidl a preluat în 2010 de la grupul Tengelmann reţelele de magazine de discount Plus din România şi Bulgaria.
Enterprise Investors ar fi putut folosi achiziţia operaţiunilor Penny pentru a-şi întări lanţul de magazine de tip discount Profi, potrivit publicaţiei, citate de portalul Planet Retail.
Penny s-a confruntat cu difcultăţi pe pieţele din România şi Bulgaria, din cauza dezvoltării competitorului Lidl, parte a grupului Schwarz, care s-a extins prin achiziţia lanţului de magazine discount Plus de la Tengelmann, scrie Mediafax.
Lebensmittel Zeitung a anunţat, în iulie, că Rewe ar putea renunţa la diviziile Penny din România şi Bulgaria, iar compania de investiţii Enterprise Investors, prezentă în România prin reţeaua de magazine Profi, ar putea fi interesată de preluare, potrivit publicaţiei germane Lebensmittel Zeitung.
Enterprise Investors, companie înregistrată în Polonia, controlează magazinele Profi din România prin intermediul fondului de investiţii Polish Enterprise Fund VI (PEF VI). PEF VI a preluat Profi Rom Food în 2010 pentru 66 milioane de euro. Profi Rom Food operează 101 magazine Profi în 67 de oraşe şi are 2.800 de angajaţi. Compania a deschis în acest an 19 magazine, iar până la sfârşitul acestui an vrea să deschidă alte şase unităţi.
PEF VI a anunţat, în octombrie, că va majora cu 10 milioane euro capitalul social al companiei Profi Rom Food, pentru investiţii în extinderea reţelei de supermarketuri Profi, iar în următorii ani investiţia totală în aceste magazine ar putea ajunge la 100 milioane euro.
Rewe România operează o reţea de 121 magazine de discount Penny Market/Penny Market XXL. Grupul german este prezent în România prin lanţurile de magazine Penny Market, Penny Market XXL şi Billa.
Parte a grupului Lidl & Schwartz, Lidl operează în România reţeaua de magazine de discount Plus şi cea de hipermarketuri Kaufland. Lidl a anunţat în octombrie că va deschide magazine sub brand propriu în România, după ce a rebranduit şi modernizat cele 107 unităţi Plus achiziţionate de la Tengelmann în 2010 şi a construit 11 unităţi noi. Lidl a preluat în 2010 de la grupul Tengelmann reţelele de magazine de discount Plus din România şi Bulgaria.
Uraniul mai ajunge 6 ani, petrolul 15 iar gazele 10 ani. ANRM spune că speranţele sunt îngropate la mari adâncimi
Rezervele de uraniu ale României mai ajung circa 6 ani, după care pentru a fi asigurată funcţionarea centralei de la Cernavodă, România ar trebui să găsească alte surse de alimentare. Petrolul se epuizează în 15 ani iar gazele în 10 ani, arată datele Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale (ANRM).
"Pentru petrol, speranţele sunt legate de creşterea gradului de recuperare. Pe partea de gaze însă, Romgaz şi Petrom au reuşit în ultima perioadă o stabilizare a producţiei.
Perspectivele pe gaze sunt mai bune decât cele pe petrol, Marea Neagră şi lucrările la adâncimi mari fiind şansele pe viitor. Cu siguranţă perioada de explorare va creşte pentru gaze", a declarat Alexandru Pătruţi, presedintele ANRM.
"Pentru petrol, speranţele sunt legate de creşterea gradului de recuperare. Pe partea de gaze însă, Romgaz şi Petrom au reuşit în ultima perioadă o stabilizare a producţiei.
Perspectivele pe gaze sunt mai bune decât cele pe petrol, Marea Neagră şi lucrările la adâncimi mari fiind şansele pe viitor. Cu siguranţă perioada de explorare va creşte pentru gaze", a declarat Alexandru Pătruţi, presedintele ANRM.
Cele 16 companii care dictează preţul materiilor prime, de la petrol la grâu. Ce afaceri au în România cele mai mari companii de trading din lume?
Pentru clubul select de companii care tranzacţionează combustibilii, materiile prime alimentare şi metalele care fac lumea să funcţioneze, ultimul deceniu a fost senzaţional. Salturile economice ale Braziliei, Indiei, Chinei şi ale celorlalte economii emergente, boom-ul de pe piaţa materiilor prime, le-au adus acestor companii câştiguri impresionante, conform unei analize a agenţiei de presă Thomson Reuters, care intră în adâncurile unei industrii care a stat departe de ochii presei şi a oamenilor de rând.
Analiza vizează 16 case de trading, dintre care patru, Cargill, Glencore, Bungee şi ADM (prin intermediul Alfred Toepfer) au un rol important în comerţul cu cereale al României.
În România, Cargill a derulat anul trecut operaţiuni de 419,7 milioane de euro, în creştere cu 87% faţă de 2009. Americanii de la Cargill sunt implicaţi în România atât în tradingul cu cereale, cât şi în producţa de ulei vegetal sau de nutreţuri pentru animale. Traderul deţine în România o reţea de 18 silozuri cu o capacitate de 550.000 de tone de cereale şi vinde în România ulei vegetal sub brandurile Untdelemn de la Bunica şi Olpo.
Alfred Toepfer, companie controlată de gigantul american ADM, este unul dintre cei mai discreţi traderi din România şi a pierdut anul trecut fotoliul de lider al traderilor în faţa Cargill. Topefer a încheiat anul 2010 cu afaceri de 380,5 milioane de euro. Traderul deţine mai multe silozuri cu o capacitate totală de 110.000 de tone însă a anunţat recent un plan gigant de expansiune pentru România care include construcţia mai multor silozuri, achiziţia unei flote de barje, dar şi operarea unui terminal de export în portul Constanţa.
Cu toate că 2010 a fost cel mai bun an pentru traderii de cereale din România, elveţienii de la Glencore au ieşit din topul primilor cinci comercianţi în funcţie de cifra de afaceri. Astfel, Glencore a avut afaceri de 39 mil. euro anul trecut, în scădere cu 29% faţă de 2009. Mai mult, 2010 a fost al doilea an în care traderul elveţian înregistrează afaceri în scădere faţă de anul pre cedent având în vedere că businessul de 55 mil. euro din 2009 a fost cu 54% mai redus faţă de cel din 2008.
Bunge este conscut în România mai degrabă ca producător de ulei decât ca trader de cereale. Compania deţine mai multe fabrici de ulei şi vinde ulei sub branduri precum Floriol, Ulvex, Soreanca sau Rumen. Pe piaţa locală business-ul Bunge se ridică la 373 de milioane de euro.
Vitol, casa de trading cu cele mai mari venituri anuale, a realizat pe piaţa din România o serie de tranzacţii, în timp ce un alt gigant din această industrie, Trafigura, deţine în România Romrecycling, una dintre cele mai importante societăţi comerciale specializate în colectarea, procesarea, reciclarea şi comercializarea deşeurilor metalice feroase şi neferoase din România.
Aceste companii formează un grup exclusivist: se află într-o industrie slab reglementată şi majoritatea au sedii în paradisuri fiscale precum Elveţia. Împreună adună venituri anuale de peste 1.000 de miliarde de dolari şi controlează mai mult de jumătate din materiile prime care se tranzacţionează liber pe pieţele mondiale. Primele cinci companii de trading au avut venituri anuale de 629 de miliarde de dolari, cu puţin sub veniturile celor mai mari cinci bănci din lume, dar peste veniturilor primelor companii din industrii precum telecom sau tehnologică.
Autorităţile europene şi cele americane au pus ochii pe băncile şi fondurile de hedging care fac tranzacţii speculative cu materii prime, dar firmele de trading au rămas în mare parte neatinse. Multe sunt nelistate sau controlate de familii şi pentru că în mare parte tranzacţionează bunuri fizice nu intră sub incidenţa organismelor de supraveghere a pieţelor financiare.
Deşi sunt puţin cunoscute în afara industriei, aceşti giganţi încep să îşi întindă tentaculele: deţin un număr în creştere de mine, navele şi conductele care transportă materiile prime şi porturile, silozurile şi depozitele unde sunt stocate. Cu conexiunile lor şi ponturile din interior - pieţele de materii prime nu sunt atinse de restricţii privind insider tradingul - aceste companii joacă un rol tot mai important în economiile din Asia, America Latină sau Africa.
Dacă nu era de ajuns, bonusurile oferite de aceste firme îi fac invidioşi până şi pe bancherii de pe Wall Street. "Ponderea cheltuielilor cu salariile în profit la companiile de trading sunt duble faţă de cele pe care le plătesc băncile de pe Wall Street", spune George Stein de la firma de head hunting Commodity Talent.
Glencore, compania elveţiană a cărei ofertă publică iniţială din mai a adus această industrie sub lumina reflectoarelor, le plăteşte unora dintre traderi bonusuri anuale de zeci de milioane de dolari. Pe hârtie, după listare, şeful Glencore Iban Glasenberg a devenit peste noapte cu 10 miliarde de dolari mai bogat.
Cât de mari sunt aceste companii? Să privim lucrurile astfel: două dintre ele, Vitol şi Trafigura, au vândut anul trecut 8,1 milioane de barili de petrol pe zi, exact cât exportă în fiecare zi Arabia Saudită şi Venezuela. Sau astfel: Glencore a controlat în 2010 55% din zincul tranzacţionat pe piaţă anul trecut şi 36% din piaţa cuprului.
Sau aşa: vânzările de 195 de miliarde de dolari ale Vitol din 2010 au fost de două ori mai mari decât cele ale Apple. Pe lângă cele 200 de tancuri petroliere pe care le are pe mare, Vitol mai deţine capacităţi de stocare a petrolului pe cinci continente.
Puterea acestor companii este extraordinară. Aceeaşi Vitol a făcut în ultimele luni tranzacţii cu guvernul SUA, regimul autoritar al Siriei şi noua conducere a Libiei. În aprilie, compania a "spart" blocada navală impusă de NATO şi şi-a trimis un petrolier în portul libian Tobruk pentru a face prima achiziţie de petrol realizată de rebelii libieni. Compania le-a oferit rebelilor combustibili în valoare de 1 miliard de dolari, atât de necesar pentru a avansa către Tripoli.
De obicei atenţia publicului şi a autorităţilor privind aceste companii creşte o dată cu preţurile. Creşterea preţurilor alimentelor din 2007 a atras mânia publicului asupra celor mai mari companii de trading de cerealie. Când petrolul a ajuns la 147 de dolari pe baril în 2008, Congresul american a anchetat companiile de trading, dar nu au găsit nimic incriminatoriu.
Să aruncăm o privire la cele 16 companii care au avut venituri de 1.100 de miliarde de dolari.
Vitol
În România: da
Fondată: 1966
Locaţie: Rotterdam şi Geneva
Ce tranzacţionează: Petrol, gaze, electricitate, cărbune, metale industriale, zahăr
Venituri 2010: 195 mld. dolari
CEO: Ian Taylor
Angajaţi: 2.700
Pe piaţa petrolului, compania este la fel de cunoscută precum Exxon. Pentru public, compania care a avut venituri de aproape 200 mld. dolari este o mare enigmă. Dar Vitol a intrat în lumina reflectoarelor anul acesta, fiind prima companie care a cumpărat petrol libian de la rebeli, cu mult înainte ca Muammar Gadhafi să fie înlăturat de la putere. Această tranzacţie a reechilibrat balanţa, după ce reputaţia companiei a avut de suferit atunci când a fost amendată, alături de alte companii, pentru mituirea oficialilor irakieni ai regimului Saddam Hussein în timpul programului hrană pentru alimente.
Câştigurile Vitol sunt împărţite între cei 300 de acţionari ai companiei, un număr mai mic decât al acţionarilor Glencore, 500 la număr.
Glencore
În România: da
Fondată: 1974
Locaţie: Baar, Elveţia
Ce tranzacţionează: metale, minereuri, energie, produse agricole
Venituri 2010: 145 mld. dolari
CEO: Ivan Glasenberg
Angajaţi: 2.800 pentru companie, 55.000 în cadrul activelor industriale
Glencore a renunţat la discreţie atunci când a ales să se listeze. Compania are active pe întreg mapamondul, iar divizia sa petrolieră are mai multe nave decât Marina Regală a Marii Britanii. Este unul dintre cei mai mari furnizori de metale, inclusiv zinc şi nichel şi un exportator de top de produse agricole în Europa, fosta Uniune Sovietică şi Australia. Deşi la origini este o companie de trading de petrol şi metale, Glencore a început să achiziţioneze active în anii '80, acum deţinând de la teren arabil în America de Sud la mine de cupru în Zambia.
Cargill
În România: da
Fondată: 1865
Locaţie: Minneapolis, SUA
Ce tranzacţionează: Cereale, uleiuri vegetale, sare, îngrăşăminte, metale, energie
Venituri 2010: 108 mld. dolari
CEO: Greg Page
Angajaţi: 130.000
În cei 145 de ani de existenţă, Cargill a crescut de la un singur depozit lângă o cale ferată la un gigant al tradingului mondial. Compania încearcă să atace noi pieţe: face materiale plastice şi reciclabile din porumb şi crează ingrediente alimentare cu un număr redus de calorii pe care le vinde unor companii precum Coca Cola, Nestle sau Kraft.
Koch Industries
În România: nu
Fondată: 1920
Locaţie: Wichita, SUA
Ce tranzacţionează: petrol
Venituri 2010: 100 mld. dolari
CEO: Charles Koch
Angajaţi: 70.000
Fondată în anii '20 de Fred Koch, un inginer american care a dezvoltat o metodă nouă de a transforma petrolul în benzină, Koch a ajutat la construirea infrastructurii de rafinare în Uniunea Sovietică în anii '30. Cu afaceri de 100 mld. dolari, compania este un nume cu greutate în tradingul de petrol şi una dintre cele mai discrete corporaţii americane. Koch deţine aproape 6.500 km de conducte petroliere şi trei dintre cele mai profitabile rafinării din SUA. Compania operează în 60 de ţări.
Foşti angajaţi ai companiei au fost implicaţi în plăţi ilegale pentru a obţine contracte în şase ţări în perioada 2002-2008.
ADM
În România: da (prin intermediu Alfred Toepfer)
Fondată: 1902
Locaţie: Decatur, SUA
Ce tranzacţionează: cereale, uleiuri vegetale, cacao
Venituri 2010: 81 mld. dolari
CEO: Patricia Woertz
Angajaţi: 30.000
Compania cumpără şi vinde o multitudine de cereale pe care le procesează şi le transformă în produse pe care le livrează în întreaga lume. Deţine centre de procesare, vagoane, camioane, barje şi vapoare. Are centre de trading în China, pantaţii de palmieri şi fabrici de chimicale în Asia şi silozuri în Brazilia.
Gunvor
În România: nu
Fondată: 1997
Locaţie: Geneva
Ce tranzacţionează: petrol, cărbuni, gaz natural lichefiat, emisii de carbon
Venituri 2010: 80 mld. dolari
CEO: Torbjorn Tornqvist
Angajaţi: sub 500
Compania a ajuns de la afaceri de 5 miliarde de dolari în 2004 la 80 de miliarde de dolari anul acesta, iar în spatele acestei creşteri spectaculoase s-ar afla nimeni altul decât actualul premier al Rusiei Vladimir Putin. Fostul preşedinte al Rusiei este acuzat de critici şi de opoziţie că l-a ajutat pe omul de afaceri Gennady Timchenco, cofondator al Gunvor, să transforme compania într-un gigant al tradingului de petrol. Putin neagă însă orice legătură dintre el şi companie.
Trafigura
În România: da (prin intermediul Romrecycling)
Fondată: 1993
Locaţie: Geneva, Elveţia
Ce tranzacţionează: petrol, metale
Venituri 2010: 79 mld. dolari
CEO: Claude Dauphin
Angajaţi: 6.000
Compania s-a transformat în al treilea cel mai mare trader independent de petrol şi al doilea mare jucător de pe piaţa de metale industriale în mai puţin de două decenii. De numele companiei se leagă un scandal privind depozitarea improprie de deşeuri toxice în urma căreia au murit 16 oameni şi pentru care directorul executiv Claude Dauphin a stat 6 luni în închisoare. Cazul a fost închis după plata a 200 de milioane de dolari.
Mercuria
În România: nu
Fondată: 2004
Locaţie: Geneva, Elveţia
Ce tranzacţionează: energie
Venituri 2010: 75 mld. dolari
CEO: Marco Dunand
Angajaţi: n.a.
Deşi are doar şapte ani, compania a reuşit deja să devină unul dintre cei mai mari cinci traderi de energie. Cu numele proveninde de la Mercur, zeul comercianţilor, grupul deţine mine în Indonezia, plantaţii în Argentina şi Canada şi birouri de trading în Singapore, Chicago, Houston şi în Europa.
Noble Group
În România: nu
Fondată: 1986
Locaţie: Hong Kong
Ce tranzacţionează: petrol, cărbuni, zahăr
Venituri 2010: 57 mld. dolari
CEO: Richard Elman
Angajaţi: 11.000
Fondată acum 25 de ani de britanicul Richard Elman, compania Hoble Group cumpără şi vinde orice, de la zahăr brazilian la cărbune din Australia. Printre acţionarii grupului se numără şi statul chinez, prin intermediul China Investpent Corp şi fondul suveran al Coreei.
Louis Dreyfus
În România: nu
Fondată: 1851
Locaţie: Paris, Franţa
Ce tranzacţionează: bumbac, orez, cereale, suc de portocale
Venituri 2010: 46 mld. dolari
CEO: Serge Schoen
Angajaţi: 34.000
Margarita Louis-Dreyfus a moştenit controlul asupra celei mai mari firme de trading de bumbac şi orez de la soţul său Robert. O altă moştenire lăsată este şi clubul de fotbal Olympique Marseille, în cadrul căruia soţul său a investit milioane de euro, dar în care Margarita nu mai este dispusă să investească decât în condiţii stricte.
Bunge
În România: da
Fondată: 1818
Locaţie: White Plains, SUA
Ce tranzacţionează: cereale, uleiuri vegetale, zahăr
Venituri 2010: 46 mld. dolari
CEO: Alberto Weissner
Angajaţi: 32.000
Acum două decenii fermierii chinezi îşi hrăneau porcii cu orice le cădea în mână. Dar de când compania Bunge a intrat pe piaţă în 1998, mulţi au trecut la peleţi de soia. De atunci, porcii chinezi sunt mai grei ca niciodată, iar Bungee a devenit o companie importantă pentru economia cu unul dintre cele mai rapide ritmuri de creştere. Prin această experienţă, compania a demostrat cum se pot face bani frumoşi în Asia cu ajutorul resurselor din Argentina şi Brazilia.
Wilmar International
În România: nu
Fondată: 1991
Locaţie: Singapore
Ce tranzacţionează: ulei de palmier, cereale, zahăr
Venituri 2010: 30,4 mld. dolari
CEO: Kuok Khoon Hong
Angajaţi: peste 88.000
Pe piaţa uleiului de palmier, compania deţine plantaţii, mori, rafinării, transportatori, îmbuteliatori şi o reţea de distribuţie atât în cele mai mari ţări producătoare Indonezia şi Malaiezia, cât şi în ţările consumatoare India şi China.
Arcadia
În România: nu
Fondată: 1988
Locaţie: Londra, Marea Britanie
Ce tranzacţionează: petrol
Venituri 2010: 29 mld. dolari
CEO: John Fredriksen
Angajaţi: 100
Compania a apărut în lumina reflectoarelor în mai anul acesta când autorităţile americane au dat Arcadia în judecată pentru manipularea pieţei petrolului în 2008.
Mabanaft
În România: nu
Fondată: n.a.
Locaţie: Rotterdam
Ce tranzacţionează: petrol
Venituri 2010: 15 mld. dolari
CEO: Jan Willem van dr Velden
Angajaţi: 1.772
Compania preferă o discreţie absolută, considerată excesivă chiar şi după standardele industriei. Site-ul firmei indică doar că este divizia de trading a grupului Marquard & Bahls.
Olam
În România: nu
Fondată: 1989
Locaţie: Singapore
Ce tranzacţionează: cafea, cacao, orez, cereale, zahăr
Venituri 2010: 11 mld. dolari
CEO: Sunny Verghese
Angajaţi: peste 13.000
Grupul este cel mai mare distribuitor de cafea Robusta, iar printre clienţii săi se numără Nestle, Hershey, General Mills şi Sara Lee. De asemenea, este al doilea mare trader de orez.
Hin Leong
În România: nu
Fondată: 1963
Locaţie: Singapore
Ce tranzacţionează: petrol şi tancuri petroliere
Venituri 2010: 8 mld. dolari
CEO: Lim Oon Kuin
Angajaţi: circa 100
Lim Oon Kuin a venit în Singapore din China acum mai bine de 50 de ani şi a intrat în afaceri livrând pe bicicletă combustibili pentru vase. Acum, aflat la vârsta de peste 60 de ani, încearcă să convingă autorităţile din Singapore să îi acorde avizele necesare pentru a construi a patra rafinărie a ţării.
Analiza vizează 16 case de trading, dintre care patru, Cargill, Glencore, Bungee şi ADM (prin intermediul Alfred Toepfer) au un rol important în comerţul cu cereale al României.
În România, Cargill a derulat anul trecut operaţiuni de 419,7 milioane de euro, în creştere cu 87% faţă de 2009. Americanii de la Cargill sunt implicaţi în România atât în tradingul cu cereale, cât şi în producţa de ulei vegetal sau de nutreţuri pentru animale. Traderul deţine în România o reţea de 18 silozuri cu o capacitate de 550.000 de tone de cereale şi vinde în România ulei vegetal sub brandurile Untdelemn de la Bunica şi Olpo.
Alfred Toepfer, companie controlată de gigantul american ADM, este unul dintre cei mai discreţi traderi din România şi a pierdut anul trecut fotoliul de lider al traderilor în faţa Cargill. Topefer a încheiat anul 2010 cu afaceri de 380,5 milioane de euro. Traderul deţine mai multe silozuri cu o capacitate totală de 110.000 de tone însă a anunţat recent un plan gigant de expansiune pentru România care include construcţia mai multor silozuri, achiziţia unei flote de barje, dar şi operarea unui terminal de export în portul Constanţa.
Cu toate că 2010 a fost cel mai bun an pentru traderii de cereale din România, elveţienii de la Glencore au ieşit din topul primilor cinci comercianţi în funcţie de cifra de afaceri. Astfel, Glencore a avut afaceri de 39 mil. euro anul trecut, în scădere cu 29% faţă de 2009. Mai mult, 2010 a fost al doilea an în care traderul elveţian înregistrează afaceri în scădere faţă de anul pre cedent având în vedere că businessul de 55 mil. euro din 2009 a fost cu 54% mai redus faţă de cel din 2008.
Bunge este conscut în România mai degrabă ca producător de ulei decât ca trader de cereale. Compania deţine mai multe fabrici de ulei şi vinde ulei sub branduri precum Floriol, Ulvex, Soreanca sau Rumen. Pe piaţa locală business-ul Bunge se ridică la 373 de milioane de euro.
Vitol, casa de trading cu cele mai mari venituri anuale, a realizat pe piaţa din România o serie de tranzacţii, în timp ce un alt gigant din această industrie, Trafigura, deţine în România Romrecycling, una dintre cele mai importante societăţi comerciale specializate în colectarea, procesarea, reciclarea şi comercializarea deşeurilor metalice feroase şi neferoase din România.
Aceste companii formează un grup exclusivist: se află într-o industrie slab reglementată şi majoritatea au sedii în paradisuri fiscale precum Elveţia. Împreună adună venituri anuale de peste 1.000 de miliarde de dolari şi controlează mai mult de jumătate din materiile prime care se tranzacţionează liber pe pieţele mondiale. Primele cinci companii de trading au avut venituri anuale de 629 de miliarde de dolari, cu puţin sub veniturile celor mai mari cinci bănci din lume, dar peste veniturilor primelor companii din industrii precum telecom sau tehnologică.
Autorităţile europene şi cele americane au pus ochii pe băncile şi fondurile de hedging care fac tranzacţii speculative cu materii prime, dar firmele de trading au rămas în mare parte neatinse. Multe sunt nelistate sau controlate de familii şi pentru că în mare parte tranzacţionează bunuri fizice nu intră sub incidenţa organismelor de supraveghere a pieţelor financiare.
Deşi sunt puţin cunoscute în afara industriei, aceşti giganţi încep să îşi întindă tentaculele: deţin un număr în creştere de mine, navele şi conductele care transportă materiile prime şi porturile, silozurile şi depozitele unde sunt stocate. Cu conexiunile lor şi ponturile din interior - pieţele de materii prime nu sunt atinse de restricţii privind insider tradingul - aceste companii joacă un rol tot mai important în economiile din Asia, America Latină sau Africa.
Dacă nu era de ajuns, bonusurile oferite de aceste firme îi fac invidioşi până şi pe bancherii de pe Wall Street. "Ponderea cheltuielilor cu salariile în profit la companiile de trading sunt duble faţă de cele pe care le plătesc băncile de pe Wall Street", spune George Stein de la firma de head hunting Commodity Talent.
Glencore, compania elveţiană a cărei ofertă publică iniţială din mai a adus această industrie sub lumina reflectoarelor, le plăteşte unora dintre traderi bonusuri anuale de zeci de milioane de dolari. Pe hârtie, după listare, şeful Glencore Iban Glasenberg a devenit peste noapte cu 10 miliarde de dolari mai bogat.
Cât de mari sunt aceste companii? Să privim lucrurile astfel: două dintre ele, Vitol şi Trafigura, au vândut anul trecut 8,1 milioane de barili de petrol pe zi, exact cât exportă în fiecare zi Arabia Saudită şi Venezuela. Sau astfel: Glencore a controlat în 2010 55% din zincul tranzacţionat pe piaţă anul trecut şi 36% din piaţa cuprului.
Sau aşa: vânzările de 195 de miliarde de dolari ale Vitol din 2010 au fost de două ori mai mari decât cele ale Apple. Pe lângă cele 200 de tancuri petroliere pe care le are pe mare, Vitol mai deţine capacităţi de stocare a petrolului pe cinci continente.
Puterea acestor companii este extraordinară. Aceeaşi Vitol a făcut în ultimele luni tranzacţii cu guvernul SUA, regimul autoritar al Siriei şi noua conducere a Libiei. În aprilie, compania a "spart" blocada navală impusă de NATO şi şi-a trimis un petrolier în portul libian Tobruk pentru a face prima achiziţie de petrol realizată de rebelii libieni. Compania le-a oferit rebelilor combustibili în valoare de 1 miliard de dolari, atât de necesar pentru a avansa către Tripoli.
De obicei atenţia publicului şi a autorităţilor privind aceste companii creşte o dată cu preţurile. Creşterea preţurilor alimentelor din 2007 a atras mânia publicului asupra celor mai mari companii de trading de cerealie. Când petrolul a ajuns la 147 de dolari pe baril în 2008, Congresul american a anchetat companiile de trading, dar nu au găsit nimic incriminatoriu.
Să aruncăm o privire la cele 16 companii care au avut venituri de 1.100 de miliarde de dolari.
Vitol
În România: da
Fondată: 1966
Locaţie: Rotterdam şi Geneva
Ce tranzacţionează: Petrol, gaze, electricitate, cărbune, metale industriale, zahăr
Venituri 2010: 195 mld. dolari
CEO: Ian Taylor
Angajaţi: 2.700
Pe piaţa petrolului, compania este la fel de cunoscută precum Exxon. Pentru public, compania care a avut venituri de aproape 200 mld. dolari este o mare enigmă. Dar Vitol a intrat în lumina reflectoarelor anul acesta, fiind prima companie care a cumpărat petrol libian de la rebeli, cu mult înainte ca Muammar Gadhafi să fie înlăturat de la putere. Această tranzacţie a reechilibrat balanţa, după ce reputaţia companiei a avut de suferit atunci când a fost amendată, alături de alte companii, pentru mituirea oficialilor irakieni ai regimului Saddam Hussein în timpul programului hrană pentru alimente.
Câştigurile Vitol sunt împărţite între cei 300 de acţionari ai companiei, un număr mai mic decât al acţionarilor Glencore, 500 la număr.
Glencore
În România: da
Fondată: 1974
Locaţie: Baar, Elveţia
Ce tranzacţionează: metale, minereuri, energie, produse agricole
Venituri 2010: 145 mld. dolari
CEO: Ivan Glasenberg
Angajaţi: 2.800 pentru companie, 55.000 în cadrul activelor industriale
Glencore a renunţat la discreţie atunci când a ales să se listeze. Compania are active pe întreg mapamondul, iar divizia sa petrolieră are mai multe nave decât Marina Regală a Marii Britanii. Este unul dintre cei mai mari furnizori de metale, inclusiv zinc şi nichel şi un exportator de top de produse agricole în Europa, fosta Uniune Sovietică şi Australia. Deşi la origini este o companie de trading de petrol şi metale, Glencore a început să achiziţioneze active în anii '80, acum deţinând de la teren arabil în America de Sud la mine de cupru în Zambia.
Cargill
În România: da
Fondată: 1865
Locaţie: Minneapolis, SUA
Ce tranzacţionează: Cereale, uleiuri vegetale, sare, îngrăşăminte, metale, energie
Venituri 2010: 108 mld. dolari
CEO: Greg Page
Angajaţi: 130.000
În cei 145 de ani de existenţă, Cargill a crescut de la un singur depozit lângă o cale ferată la un gigant al tradingului mondial. Compania încearcă să atace noi pieţe: face materiale plastice şi reciclabile din porumb şi crează ingrediente alimentare cu un număr redus de calorii pe care le vinde unor companii precum Coca Cola, Nestle sau Kraft.
Koch Industries
În România: nu
Fondată: 1920
Locaţie: Wichita, SUA
Ce tranzacţionează: petrol
Venituri 2010: 100 mld. dolari
CEO: Charles Koch
Angajaţi: 70.000
Fondată în anii '20 de Fred Koch, un inginer american care a dezvoltat o metodă nouă de a transforma petrolul în benzină, Koch a ajutat la construirea infrastructurii de rafinare în Uniunea Sovietică în anii '30. Cu afaceri de 100 mld. dolari, compania este un nume cu greutate în tradingul de petrol şi una dintre cele mai discrete corporaţii americane. Koch deţine aproape 6.500 km de conducte petroliere şi trei dintre cele mai profitabile rafinării din SUA. Compania operează în 60 de ţări.
Foşti angajaţi ai companiei au fost implicaţi în plăţi ilegale pentru a obţine contracte în şase ţări în perioada 2002-2008.
ADM
În România: da (prin intermediu Alfred Toepfer)
Fondată: 1902
Locaţie: Decatur, SUA
Ce tranzacţionează: cereale, uleiuri vegetale, cacao
Venituri 2010: 81 mld. dolari
CEO: Patricia Woertz
Angajaţi: 30.000
Compania cumpără şi vinde o multitudine de cereale pe care le procesează şi le transformă în produse pe care le livrează în întreaga lume. Deţine centre de procesare, vagoane, camioane, barje şi vapoare. Are centre de trading în China, pantaţii de palmieri şi fabrici de chimicale în Asia şi silozuri în Brazilia.
Gunvor
În România: nu
Fondată: 1997
Locaţie: Geneva
Ce tranzacţionează: petrol, cărbuni, gaz natural lichefiat, emisii de carbon
Venituri 2010: 80 mld. dolari
CEO: Torbjorn Tornqvist
Angajaţi: sub 500
Compania a ajuns de la afaceri de 5 miliarde de dolari în 2004 la 80 de miliarde de dolari anul acesta, iar în spatele acestei creşteri spectaculoase s-ar afla nimeni altul decât actualul premier al Rusiei Vladimir Putin. Fostul preşedinte al Rusiei este acuzat de critici şi de opoziţie că l-a ajutat pe omul de afaceri Gennady Timchenco, cofondator al Gunvor, să transforme compania într-un gigant al tradingului de petrol. Putin neagă însă orice legătură dintre el şi companie.
Trafigura
În România: da (prin intermediul Romrecycling)
Fondată: 1993
Locaţie: Geneva, Elveţia
Ce tranzacţionează: petrol, metale
Venituri 2010: 79 mld. dolari
CEO: Claude Dauphin
Angajaţi: 6.000
Compania s-a transformat în al treilea cel mai mare trader independent de petrol şi al doilea mare jucător de pe piaţa de metale industriale în mai puţin de două decenii. De numele companiei se leagă un scandal privind depozitarea improprie de deşeuri toxice în urma căreia au murit 16 oameni şi pentru care directorul executiv Claude Dauphin a stat 6 luni în închisoare. Cazul a fost închis după plata a 200 de milioane de dolari.
Mercuria
În România: nu
Fondată: 2004
Locaţie: Geneva, Elveţia
Ce tranzacţionează: energie
Venituri 2010: 75 mld. dolari
CEO: Marco Dunand
Angajaţi: n.a.
Deşi are doar şapte ani, compania a reuşit deja să devină unul dintre cei mai mari cinci traderi de energie. Cu numele proveninde de la Mercur, zeul comercianţilor, grupul deţine mine în Indonezia, plantaţii în Argentina şi Canada şi birouri de trading în Singapore, Chicago, Houston şi în Europa.
Noble Group
În România: nu
Fondată: 1986
Locaţie: Hong Kong
Ce tranzacţionează: petrol, cărbuni, zahăr
Venituri 2010: 57 mld. dolari
CEO: Richard Elman
Angajaţi: 11.000
Fondată acum 25 de ani de britanicul Richard Elman, compania Hoble Group cumpără şi vinde orice, de la zahăr brazilian la cărbune din Australia. Printre acţionarii grupului se numără şi statul chinez, prin intermediul China Investpent Corp şi fondul suveran al Coreei.
Louis Dreyfus
În România: nu
Fondată: 1851
Locaţie: Paris, Franţa
Ce tranzacţionează: bumbac, orez, cereale, suc de portocale
Venituri 2010: 46 mld. dolari
CEO: Serge Schoen
Angajaţi: 34.000
Margarita Louis-Dreyfus a moştenit controlul asupra celei mai mari firme de trading de bumbac şi orez de la soţul său Robert. O altă moştenire lăsată este şi clubul de fotbal Olympique Marseille, în cadrul căruia soţul său a investit milioane de euro, dar în care Margarita nu mai este dispusă să investească decât în condiţii stricte.
Bunge
În România: da
Fondată: 1818
Locaţie: White Plains, SUA
Ce tranzacţionează: cereale, uleiuri vegetale, zahăr
Venituri 2010: 46 mld. dolari
CEO: Alberto Weissner
Angajaţi: 32.000
Acum două decenii fermierii chinezi îşi hrăneau porcii cu orice le cădea în mână. Dar de când compania Bunge a intrat pe piaţă în 1998, mulţi au trecut la peleţi de soia. De atunci, porcii chinezi sunt mai grei ca niciodată, iar Bungee a devenit o companie importantă pentru economia cu unul dintre cele mai rapide ritmuri de creştere. Prin această experienţă, compania a demostrat cum se pot face bani frumoşi în Asia cu ajutorul resurselor din Argentina şi Brazilia.
Wilmar International
În România: nu
Fondată: 1991
Locaţie: Singapore
Ce tranzacţionează: ulei de palmier, cereale, zahăr
Venituri 2010: 30,4 mld. dolari
CEO: Kuok Khoon Hong
Angajaţi: peste 88.000
Pe piaţa uleiului de palmier, compania deţine plantaţii, mori, rafinării, transportatori, îmbuteliatori şi o reţea de distribuţie atât în cele mai mari ţări producătoare Indonezia şi Malaiezia, cât şi în ţările consumatoare India şi China.
Arcadia
În România: nu
Fondată: 1988
Locaţie: Londra, Marea Britanie
Ce tranzacţionează: petrol
Venituri 2010: 29 mld. dolari
CEO: John Fredriksen
Angajaţi: 100
Compania a apărut în lumina reflectoarelor în mai anul acesta când autorităţile americane au dat Arcadia în judecată pentru manipularea pieţei petrolului în 2008.
Mabanaft
În România: nu
Fondată: n.a.
Locaţie: Rotterdam
Ce tranzacţionează: petrol
Venituri 2010: 15 mld. dolari
CEO: Jan Willem van dr Velden
Angajaţi: 1.772
Compania preferă o discreţie absolută, considerată excesivă chiar şi după standardele industriei. Site-ul firmei indică doar că este divizia de trading a grupului Marquard & Bahls.
Olam
În România: nu
Fondată: 1989
Locaţie: Singapore
Ce tranzacţionează: cafea, cacao, orez, cereale, zahăr
Venituri 2010: 11 mld. dolari
CEO: Sunny Verghese
Angajaţi: peste 13.000
Grupul este cel mai mare distribuitor de cafea Robusta, iar printre clienţii săi se numără Nestle, Hershey, General Mills şi Sara Lee. De asemenea, este al doilea mare trader de orez.
Hin Leong
În România: nu
Fondată: 1963
Locaţie: Singapore
Ce tranzacţionează: petrol şi tancuri petroliere
Venituri 2010: 8 mld. dolari
CEO: Lim Oon Kuin
Angajaţi: circa 100
Lim Oon Kuin a venit în Singapore din China acum mai bine de 50 de ani şi a intrat în afaceri livrând pe bicicletă combustibili pentru vase. Acum, aflat la vârsta de peste 60 de ani, încearcă să convingă autorităţile din Singapore să îi acorde avizele necesare pentru a construi a patra rafinărie a ţării.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)